Posted by
Ilă Citilă on Noi 5, 2010 in
Articole |
0 comments
Reprezentanţii Grupului de Acţiune Banat, din care a făcut parte şi Herta Müller, prezenţi zilele acestea la Bucureşti, au mărturisit despre anii de început ai carierei lor, prin ’70, când mult trâmbiţata deschidere a lui Ceauşescu i-a făcut să se coaguleze într-o mişcare de idei. Emil Hurezeanu, moderator al reuniunii din Rotonda MNLR, unde puţină lume a fost prezentă, a descris grupul ca unul de stânga europeană, chiar marxist. William Totok a şi recunoscut că amicii săi din copilărie aveau afişe cu Che Guevara. Managerul cultural al grupului, Gerhardt Csejk, a povestit cum s-au constituit şi de unde a venit numele. Un ziarist sibian de atunci, scriind despre tinerii poeţi timişoreni, i-a definit drept un grup de acţiune, chiar dacă, sub influenţa germană, ar fi fost mai degrabă un grup de lucru. Încercând să-i definească orientarea ideologică, a mărturisit clar stânga, între progresism şi modernism. Fiind tineri liiceni, la acea vreme de aşa zisă deschidere, au colindat toate şcolile germane din Banat. Vorbeau despre lucrurile ce interesau generaţia lor, plete, fumat etc. La un moment dat, Richard Wagner (viitorul soţ al Hertei Müller), elev în clasa a X-a, a provocat o temă tabu acelor timpuri: trecerea frontierei. După ce Nikolaus Berwanger, editorul noii publicaţii apărute la Timişoara, „Neue Banater Zeitung„, a început să le prezinte opera, Bucureştiul germanistic, reprezentat de Paul Schuster, i-a promovat. Influenţa lor creştea în rândul tinerilor de etnie germană şi nu numai. Securitatea a inflitrat cenaclul în care activau, Adam Müller-Guttenbrunn. La Editura Kriterion din Bucureşti a şi apărut volumul colectiv: Vânt potrivit până la tare (foto). Tot acolo avea să apără şi Niederungen (Plaiuri moi), în 1982, a lui Herta Müller, dar retrasă imediat de pe piaţă. După nici doi ani de activitate, cenaclul a fost închis de organele statului de atunci. Fiecare a acţionat ulterior individual, majoritatea plecând în Germania în jurul anilor...