Radu Vancu – Poezie și individuație

25.00 – 20.00 Lei N-am crezut niciodată în separația dintre „eul biografic” și „eul artistic”; cea dintâi infirmare empirică a ei stă în evidența că Proust însuși o desfide atât de strălucitor, fiind fără să vrea unul dintre contraexemplele eclatante ale propriei teorii din Contre Sainte-Beuve: proza lui Proust și viața de salonard a lui Marcel sunt o concrescență hipnotică și seducătoare, a cărei existență contrazice fără drept de apel faimoasa propoziție a francezului după care omul scrie și cel ce vorbește în salon nu sunt niciodată unul și același. Știu, bineînțeles, că a concepe astfel poezia o transformă într-un gen al biograficului. Poate chiar în genul lui ultim. Însă mă consolez cu gândul că înțelegerea asta a poeziei, oricât de naivă ar părea, are, în critica și teoria contemporană, susținători de primă mână. Așadar, am recitit o bună parte a poeziei române încercând să găsesc acea zonă în care poezia are interfață directă cu existența; ceea ce nu înseamnă că am făcut critică biografică (o detest), și nici existențialistă (mă amuză). Ci am căutat să văd în ce fel se constituie sinele acestei poezii, și să-l observ interacționând cu lumea. Nu ca și când ar fi o ființă vie – că exact ca pe o ființă vie, o extensie cu ADN verbal a sinelui în care a originat. Radu...

Radu Vancu – Sebastian în vis

De Gabriel Daliș O carte a fantasmelor juvenile, a ambiţiilor în a cunoaşte de la început lumea prin imaginaţie; o lume care se desfăşoară minuţios şi lent ca un scenariu de benzi desenate; o sociogeneză miniaturală în răspunsul “tremurului covoraşului grena”, sub privirea lui Sebastian. Noi inventate personaje, fluturcai, Nietzschuleţ, broscoporc, pisicâine, Sindbăduţ, alături de deja cunoscutele personaje din poveştile clasice, neameninţate, (Bau-Bau devine înţelegător şi empatic, pentru prima dată), alcătuiesc un univers poetic rafinat, fără a dezlănţui tertipuri în medii aseptice sau mult figurative. O lume sensibilă ca în interiorul unor petale acoperind un pistil. De la “Exerciţiile de stil” ale lui Queneau (sau „Platero y yo” a lui Juan Ramon Jimenez), nu am mai găsit în nicio altă carte o măiestrie a limbajului care guvernează orice exerciţiu al logicii sau orice gravitaţie care fagocitează fantasma. Acurateţe în formă burgheză, detalii care prind vibraţii; cromatici succesive, asemenea unor mici aripi care în mişcările lor descoperă trupul mic, incert, conturul unei noi fiinţe în univers. Sper, o capodoperă cinematografică să-i urmeze scenariului ascuns în această carte plină de mirări şi miracole. Celebra “Maria Mirabela” poate avea un partener pe măsură, pe Sebastian în Vis. De acelaşi autor Monstrul fericit Order Sebastian în vis Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Se poate trăi din scris

Radu Vancu Emfatic vorbind, dar totuşi adevărat, scriitorul oricum trăieşte din şi în scrisul lui. Cît despre partea financiară – cine n-ar vrea să trăiască din scris? Însă nu văd cum e posibil lucrul ăsta. Mă rog, dacă eşti un critic literar suficient de cinic şi, de asemenea, suficient de mediocru ca să poţi aşeza funcţiile deasupra propriului scris, cam ca Eugen Simion, poţi trăi bine mersi – dar, tehnic vorbind, nu trăieşti din scris. Se prea poate ca un scriitor exemplar precum Mircea Cărtărescu să trăiască din scris (deşi nu cred că veniturile lui sînt exclusiv din drepturi de autor etc.), însă nu cred că a fost vorba de o strategie de marketare a propriei opere, ci de noroc: s-a întîmplat să fie scriitorul potrivit pentru editura potrivită. Dacă eşti un diogenian şi poţi trăi din mai nimic, dacă ai forţa asta, poţi face ca Nimigean sau ca Aldulescu – trăieşti exclusiv din şi pentru scris, conştient însă că cea mai acătării locuinţă socială disponibilă pentru tine rămîne întotdeauna butoiul. Pe de altă parte, slujba nu dăunează scrisului – altfel, bibliotecile ar fi goale. Scriitorul bun scrie oricum. Scriitorul slab caută scuze să nu scrie....

Lawrence Block – Opt milioane de feluri de-a muri

Lawrence Block, comparat nu o dată cu Raymond Chandler şi John D. MacDonald, a câştigat şaisprezece premii pe trei continente, iar cărţile sale au fost traduse în peste treizeci de limbi. Matt Scudder este unul dintre cei mai interesanţi detectivi particulari din literatura actuală.

Radu Vancu – Monstrul fericit

Departe de a fi o confesiune a decadenţei, a paradisului artificial, scrie cronicarul din însemnări din subterană, poezia lui Radu începe ca o deformare şi sfârşeşte ca o re-formare a sinelui. Din teama de unilateralitate, Radu Vancu avea nevoie, chiar şi pe calea excesului, de o dialectică a eului. Conştient de cultura sau pseudocultura alcoolului elaborată de-a lungul timpului, el a încercat descompunerea acestei convenţii într-o baie de acid sulfliric, până la  ”carnea vie” a creierului, total diferită de dulcea dezintegrare prin beţie. Cea din urmă ducea, a doua zi, la mahmureală, la efortul reasamblării realităţii, la refacerea “franjurilor elegiaci ai luminii” în textura iniţială. În spatele acestei poze cunoscute a băutorului care ştie cum să bea, a băutorului care vrea să demonstreze că îşi poate păstra luciditatea intactă chiar şi în condiţii de înec sau de naufragiu, trebuie înţeleasă o nevoie mai adâncă şi mai adevărată: cea estetic-reacţionară. Beţia, cu câmpul ei optic  deformator, ondulatoriu, relativiza(n)t,  nu este altceva decât calea cea mai accesibilă către dimensiunea manieristă a vieţii noastre. De acelaşi autor Sebastian în...