Milan Kundera – Morţii vârstnici să cedeze locul morţilor tineri

Şi ea continua să clatine din cap, dar absolut me­canic, căci în faţa ochilor ei nu se mai afla acum amfitrionul, ci chipul fiului-duşman, pe care-l ura cu atît mai mult cu cît se simţea mai mică şi mai înjosită. Îl auzi deodată reproşîndu-i povestea cu mormîntul lichidat şi, în clipa aceea, din haosul memoriei îi ţîşni, fără nici o logică, o frază pe care i-o azvîrli cu furie în obraz: Morţii bătrîni trebuie să cedeze locul morţilor tineri, să ştii asta, băiete! De acelaşi autor O...

Milan Kundera – Falsul autostop

„Până şi în joc se ascunde pentru om o anumită privaţiune de libertate; până şi jocul constituie, pentru cel care-l practică, o capcană.” Milan Kundera. De acelaşi autor Eduard şi...

Milan Kundera – Eduard şi Dumnezeu

Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decât blânda visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic” aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi împing pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri şi de inavuabile complexe; totul se reduce la expresia cea mai brutală a esenţialului. Cu nespusă luciditate şi cu enorma ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relaţiei de cuplu, care sfârşesc prin a provoca un imens hohot de râs. De acelaşi autor Morţii vârstnici să cedeze locul morţilor...

Şi Milan Kundera a turnat în tinereţe

Când  în 1968, tancurile sovietice spulberau Primăvara de la Praga, dezgheţul comunismului stalinist, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut întrucât publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, şi nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fusesera tipărite în ultimul an în peste 150.000 de exemplare. Kundera, împreună cu alţi artişti şi scriitori cehi, printre care şi Václav Havel, a fost implicat în 1968 în mişcarea de emancipare politică cunoscută ca Primăvara de la Praga, o perioadă în care un regim democratic a fost în cele din urmă strivit de intervenţia brutală a armatei sovietice şi aliaţilor ei care au participat la invadarea Cehoslovaciei, dintre care au lipsit doar România şi Albania. În primul său roman, Gluma, parcă presimţind viitoarea invazie sovietică, Kundera scrisese o satiră la adresa totalitarismului din era comunistă. Din acest motiv i-a fost ridicat dreptul de semnatură şi au urmat represaliile. Noile autorităţi cehe pro-sovietice l-au exclus de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film şi i-au eliminat cărţile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Cum ar fi putut Kundera să accepte un regim împietrit în stalinismul deceniului al şaselea al secolului 20, când el însuşi fusese nu doar un participant activ la efervescenţa mişcării pragheze, dar mai şi declarase – şi ilustrase această declaraţie prin înseşi cărţile sale – că tocmai stalinismul l-a învăţat virtutea izbăvitoare a râsului? Totuşi, existând o limită a rezistenţei, în 1975, Kundera a fugit în Franţa. Următorul roman, Viaţa e în altă parte, i-a apărut în 1979 în Franţa, iar doi ani mai târziu autorul însuşi se stabilea aici, devenind, în scurt timp un scriitor de faimă internaţională, tradus în toate limbile importante ale lumii. Viaţa e în altă parte este un soi de struţo-camilă, fiind şi un roman, şi o colecţie de povestiri şi conţinând şi visele autorului. In 2010 a fost gasit...

Milan Kundera – Arta romanului

În şapte texte relativ independente, Milan Kundera îşi expune concepţia personală despre romanul european („arta născută din râsul lui Dumnezeu”). Unul dintre texte îi este consacrat lui Broch, altul lui Kafka, iar de la primul la ultimul rând, eseul este înţesat de referinţe constante la autorii care constituie stâlpii istoriei lui personale a romanului: Rabelais, Cervantes, Sterne, Diderot, Flaubert, Tolstoi, Musil, Gombrowicz. „Lumea teoriilor nu-mi aparţine. Acestea sunt reflecţiile unui practician. Opera fiecărui romancier conţine o viziune implicită a istoriei romanului, o idee despre ceea ce este romanul: tocmai această idee a romanului, inerentă romanelor mele, încerc eu să o exprim.” (Milan...

« Older Entries Next Entries »