Sorin Adam Matei – Idolii Forului

Idolii forului lui Francis Bacon sunt mai actuali ca oricând în România

Cine sunt „Vacile sacre“ ale României culturale?

Volumul Idolii forului, epuizat la nici şase luni de la apariţie, stârneşte în continuare reacţii. Într-un comentariu „Vacile sacre“ ale României culturale: între adulaţie şi critică, apărut în Observatorul cultural, Lavinia Bârlogeanu consideră că acţiunea de desacralizare a elitelor româneşti era necesară. Nu e greu de ghicit cine sunt vacile sacre la care trebuie (un must puternic, sonor) să se închine turma de credincioşi ai esoterismului cultural. „Este cel puţin interesant de constatat că mecanismul de fabricare a „vacilor noastre sacre“ se întreţine chiar cu concursul intelectualilor care, prin statutul lor academic, au obligaţia morală a producerii unei cunoaşteri înalt specializate”. „Autorii au meritul incontestabil de a fi demascat fenomenul sacralizării unei anumite grupări culturale care se adresează nu unui public, ci unei „turme de credincioşi“ sau de a fi evidenţiat caracterul religios al adeziunii intelectualilor publici la actuala putere”, conchide autoarea. Cartea a fost epuizată în scurt timp mai ales datorită reacţiilor umorale ale celor din Pantheonul cultural ridicat pe  malul mlăştinos al Dâmboviţei. La un moment dat, Andrei Pleşu i-a beştelit pe autori, fără a-i numi, ştiind şi el, probabil din cărţi, că „bad, good, to be in a first page” e o reclamă bună făcută produsului. A preferat să lase unui idol mai mic, Andrei Cornea, misiunea ingrată de a fi Neokorosul...

cu Gelu Vlaşin, de la „Idolii forului”, la „Reţeaua literară”

– interviu cu Gelu Vlaşin, coordonator „Reţeaua literară” – Marius Ghilezan: Recent, noua carte apărută la editura  Corint Idolii Forului a stârnit o dezbatere aprinsă, aceast volum de eseuri spune ca e timpul să existe o clasă de mijloc a spiritului, adică fiecare om, fiecare intelectual să aibă dreptul să se exprime acolo unde ştie el mai bine.  Tu care coordonezi Reţeaua Literară ce părere ai? Noua generaţie ia din tárele celei vechi? Gelu Vlaşin: Nu. Cred că defapt tânăra generaţie îşi îndreaptă atenţia înspre ceea ce înseamnă intelectualitatea în ansamblul ei şi nu direcţionată înspre hai să spunem elitism. Ba chiar aş putea spune că mare parte din generaţia tânără este anti elitism.  Nu vorbim despre elita în sensul  pur şi adevărat al cuvântului. Numai că astăzi elita tinde, aşa cum am citit de altfel în tot ce s-a scris până acum, să monopolizeze cumva inclusiv definirea în conceptul ei de elită şi să monopolizeze aşa cum am spus înspre o  anumită direcţie. M.G. : Care e motivul pentru care ai facut Reţeaua Literară? G.V. : Reţeaua Literară a fost un proiect experimental; am început cu un experiment acum doi ani de zile, în ideea de a se constitui, ca un fel de platformă virtuală, alternativa pentru promovarea scriitorilor români în străinătate. În timp, am realizat că experimentul funcţionează, acum,  am ajuns la aproape 6000 de membri, sunt foarte mulţi scriitori consacraţi acolo dar nu numai scriitori, vorbim despre oameni de cultură în general, sunt pictori, sculptori, muzicieni, graficieni, librari, editori, şi nu numai din România sunt din Spania, Italia, Franţa, Germania, Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii, sunt din foarte multe ţări, de altfel vizitatorii noştri sunt din 166 de ţări. Avem în jur de 2000 de vizitatori pe zi. M.G.: O furtună s-a iscat pe Reţeaua Literară când Stoian G. Bogdan a scris un poem cu...

„Idolii forului” anunţă sfârşitul intelectualilor enciclopedişti

O carte inedită s-a lansat ieri, 11 iunie, la BOOKfest: Idolii forului. Este un volum colectiv coordonat de Sorin Adam Matei. Zece dintre coautori au vorbit celor prezenţia la standul editurii Corint despre nevoia renunţării la modelul cultural de astăzi din România, cu personalităţi enciclopedice care se pricep la toate şi la nimic. Profesorul american de origine română, Sorin Adam Matei, a invitat audienţa să-şi îndrepte atenţia spre intelectualii care sunt profesionişti în domeniul său şi să renunţe la idoli. Marius Ghilezan a prezentat o pictogramă a realităţii de azi: „la standul unei edituri cu renume tronează o tripletă de autori, iar undeva jos, mică, Herta Muller priveşte impasibilă înălţimile...

Securitatea nu i-a scris cărţile lui Marino

Ne tot întreabă lumea de ce nu comentăm articolul din Evz care încearcă printr-o manipulare dolosivă să ni-l prezinte pe Adrian Marino, colaborator al Securităţii. La iniţiativa lui Ovidiu Şimonca ne-am dat mai mulţi cu părerea în Observatorul cultural. S-a scos din arhive un dosar. Şi? Dar câţi dintre intelectualii publici de acum pot jura cu mâna pe Biblie că nu au fost colaboratori ai poliţiei politice? Nu citim documente din arhive despre tinereţea lor deloc revoluţionară, pentru că probabil mai sunt agenţi de influenţă şi acum. Adrian Marino a reuşit să-şi desăvârşească „Opera“, fără a beneficia de vreun ajutor. Că a fost plecat în străinătate, fiind un intelectual agreat, se poate înţelege. Dar dosarul scos atât de rapid de la naftalină pare suspect.  Plus că nu există nici un angajament. Faptul că acesta a ieşit la suprafaţă din tenebrele trecutului demonstrează că autorul şi după moarte deranjează. Acum, nu se mai poate apăra. Acuzatorii săi pot spune orice. Trăim vremuri aprinse. Oamenii sînt judecaţi până şi după moarte, cînd există un singur judecător suprem. Mi se pare o mârşăvie, mai ales că nu există nici o dovadă în pseudo-investigaţia din Evz că şi-ar fi turnat colegii. Că a povestit, e o altă poveste. În logica strâmbă a faptelor, Corneliu Coposu, cel care trebuia să scrie şi ce a mâncat de dimineaţă, la prânz şi seara, a fost un turnător. E clar că Marino, pentru a putea pleca în străinătate, a trebuit să fie gentil. Dar gentileţea nu ajută la scrisul unei opere. Faptul că cineva nu l-a împiedicat să plece, nu înseamnă implicit că l-a ajutat. Cărţile lui nu au fost influenţate de Securitate.   Fac o confidenţă, pentru prima oară în public. Tatăl meu, pe vremea comunismului, era medic al unei renumite echipe de fotbal din România. Pentru a primi viză de Occident, nu trebuia să refuze...