Marius Ghilezan – Hoţia la români

De Alexandru Cristian Suma viciilor este constantă. Un popor are vicii sau doar ideologii? Românii au o ideologie a hoţiei, ne spune Marius Ghilezan. Ideologie sau nu dar furtişagul s-a furişat pe uşa din dos de-a lungul istoriei noastre si a ieşit pe uşa din faţă. Hoţia la români este o carte eveniment despre istoria poporului român. Un popor curajos şi întreprinzător dar chinuit de viciul hoţiei. Istoria unui popor este direct proporţională cu calitatea cetăţenilor poporului, ne învaţă Marius Ghilezan. Un popor sănătos produce şi o istorie morală şi justă. În România există o groaznică butadă ce se referă la starea de fapt a societăţii noastre ’’ Adevărul  e că în ţara asta se fură la greu’’. Păcăleala este o altă manifestare a tendinţei cleptomane a poporului român. Marius Ghilezan ne spune că în istoria noastră furatul nu este perceput ca o patologie ci ca o năstruşnicie. Este un lucru haos, comic şi plin de realitate. Un om mai deştept îl păcăleşte şi îl fură pe celălalt, vina este de fapt acelui păcălit. Interesantă psihologie inversă… Moralitatea este o stare de tensiune impusă de conştiinţă, aceasta este definiţia autorului asupra moralităţii. Fără a dori să fie vreun moralist, Marius Ghilezan este un realist pragmatic ce ne pune în faţă posibilităţile acţiunilor noastre. Dacă vom greşi conştiinţa ne va chinui un timp îndelungat până la repararea greşelilor, iar pedeapsa este chinuitorul gând al păcatului comis. Amuzant sau nu furatul este sportul naţional al românilor, ne spune Marius Ghilezan cu un rânjet amar în colţul gurii. Din păcate în România furatul a devenit un mod de a fi, o confirmare existenţială. Dacă a trecut ziua sau luna şi ’’nu ai produs ceva’’ eşti luat în derâdere de ceilalţi. Marius Ghilezan este creatorul termenului de furtocraţie dar şi  a reprezentării sale reale, ”Hoţescu şi Asociaţii”. Furtocraţia este modul de guvernare al...

Furtul ca promovare de carte

Andrei Ruse, noul coordonator al Reţelei literare, spune că a văzut o idee foarte mişto de promovare a unor titluri pe Book Express, care a prezentat un top 10 al celor mai furate cărţi din Librăria Britanică (sursa: The Guardian) – de unde până acum s-au evaporat misterios nu mai puţin de 9.000 de volume. Mai mult aici. Topul celor mai furate cărţi din librăriile...

Marius Ghilezan – Hoţia la români

De Gabriel Daliș Românul din Hoţia la români – cartea lui Marius Ghilezan – este cel de toate zilele, atât de hoţ, încât ar fura şi pe datorie. Cu această convingere pare că autorul radiografiază şi deconspiră genetica hoţiei aşezate pe harta lumii ca o săgeată cu vârful înfipt în inima României. Hoţia e una cu supravieţuirea, cu moştenirea, e constituţională. Românul fură fără conştiinţă sau instinctiv, intuitiv, din şmecherie, din lene, din obrăznicie, din disperare, din eroism, fură că nu are ce face, că nu are cu ce altceva să se laude sau fură, pur şi simplu, din plăcere. Se delectează. Îşi tot caută ocupaţie şi nu găseşte. Cartea lui Ghilezan este Adevărul spus cu voce tare. Nu e ficţiune, ci diagnostic corect, corelat cu nevoia urgentă a unei operaţii legislative şi spirituale, în regim de urgenţă, a societăţii româneşti. Autorul nu situează adevărul la mijloc, ca în cunoscutul proverb anti-justiţie, deja parte a tradiţei noastre schizoidale de multe ori; el proliferează răspunsul tranşant, decisiv. Ghilezan înţelege mecanismele cangrenate ale unui sistem social praf şi pulbere de la început şi are curajul de a ieşi public o teză socială serioasă, de care cei mai mulţi se feresc afişând nobleţe. Dacă această carte ar fi tradusă şi promovată, Marius Ghilezan ar deveni singurul milionar român care învinge la propriu hoţia. O merită, mai ales ca scriitor. Order Hoţia la români Preț @ RON19,90 Qty: Adauga in cosul de...

Marius Ghilezan – Hoţia la români

De Ovidiu Dima Marius Ghilezan a pornit acest eseu antropologic de la constatarea că se pare că nu există popor în lume în care mamele să-şi alinte pruncul cu alintul: „ce ‘oţ e copilul meu”, ca la poporul român. Încă de la început ni se subliniază că: „imediat după naştere, pruncului i se fură un sărut. Câinele din casă e iubit pentru că e hoţoman. Elevul învaţă să copieze pe furiş de la vecin. Profesorul plagiază. Păcăleala şi şantajul se practică peste tot. Mirelui i se fură mireasa. Politicianul este corupt. Statul împarte cetăţeanului hârtii fără valoare. La piaţă, vânzătorul măsluieşte cântarul. În armată, nimic nu se ia, totul se completează. Delicvenţa juvenilă e iertată. Fiecare se “descurcă” la locul de muncă”.  Autorul încearcă, de multe izbuteşte, prin meşteşug epic, dar şi prin tălmăcirea istoriei,  să argumenteze enunţul formulat. Sunt luate la periat baladele populare, povestirile istorice, folcorul şi obiceiurile pentru a ne trosni cu supremul argument că în Mioriţa, Baciul moldovean este omorât pentru că era mai ortoman, adică avea mai mulţi bani. Printr-o cercetare a vorbirii curente, Marius Ghilezan ne spune că „nici o limbă nu are atâtea vorbe, expresii, locuţiuni verbale, proverbe, zicători şi mai ales verbe care să descrie delictul, drept unul ironic-afectiv dintre făptaş şi păgubit.” În „Hoţia la români„, fiinţa naţională este pusă la disecat. De la haiduci, până la îmbogăţiţii tranziţiei, nimeni nu scapă. Ni se dau explicaţii etimologice despre adjectivarea hoţiei. Şi cel mai grav, nimeni nu condamnă viciul: „Astăzi, rezistenţei la civilizaţie i se opune răspărul delicilor mitocăneşti şi toată lumea disperă, nu se teme, că nu poate fura mai mult”. Aflăm că cum de la latinescul furare s-a ajuns la peste 30 cuvinte, folosite în limbă. La români, s-au furat nu numai averi, ci şi destine naţionale, ne spune autorul. Alegerile din 1946, furate mişeleşte, au dus la pierderea...

Bâlă aduce cultura în puşcării

Ioan Bâlă, directorul administraţiei penitenciarelor din România, ne-a obişnuit cu lansările de carte în puşcării. Marius Ghilezan a lansat “Hoţia la români” în Penitenciarul de Maximă siguranţă de la Timişoara, unde era şef Bâlă, înainte de a fi numit mai marele peste toate instituţiile de profil. Acum, la Teatrul Nottara din Bucureşti, a organizat Festivalul Naţional al deţinuţilor “EXIT”, un proiect finanţat de PNUD şi de Programul Tineret în acţiune.  val După ce a condus Penitenciarul de maximă siguranţă  „Să fii femeie e mai greu decât să fii agricultor. Ai atât de mult de erbicizat, de recoltat, picioare de epilat, sprâncene de pensat, călcâie de frecat”, aceasta a fost una dintre replicile Alinei Horeanu, pe scena de la Nottara. Dacă pe scenă a reuşit să smulgă admiraţia celor prezenţi, în culise, actriţa Alina nu-i vorbăreaţă, preferă să-şi ascundă faţa în părul negru. „Are ea grijă de noi, e mai puternică!”, spun băieţii despre singura fată din trupă, o tânără frumoasă, cu ochi mari, albaştri, şi piele de sidef. Povestea căreia i-a dat viaţă alături de alţi zece colegi este cea a unui fost deţinut care se întoarce în libertate după 20 de ani şi nu este acceptat de societate. Retrăieşte la infinit păcatul de a-şi fi ucis fratele, iar zbuciumul său sufletesc se încheie prin moarte. Întâmplările puse în scenă de actorii-deţinuţi de la Iaşi „încep în libertate”.„Societatea ne etichetează. Adevărul e că sunt oameni care n-au nicio şansă. Dacă ies, vin iar şi tot aşa. Dar sunt şi oameni care vor să facă ceva”, spune Andrei, unul dintre membrii trupei, reporterului...