Doina Ruşti – Lizoanca la 11 ani

Ziarele au spus despre ea că la 11 ani a umplut un sat întreg de sifilis. Aşa începe devenirea Lizoancăi, ca personaj, într-un roman al Doinei Ruşti, în care există de toate, 13 povestiri, „un fel de sertare înfipte în subterana lumii”, vorba autorului. Apariţia cărţii a fost un eveniment editorial pentru România. Era pentru prima oară, după decenii, când personajul conduce povestea prin trăirile lumii căreia îi aparţine şi nu autorul prin angoasele rătăcirilor sale. Parcă de la scrierile lui Blecher încoace nu am mai fost răscoliţi de bestiarul lumii moderne, aşa ca în Lizoanca. Printr-o exprimare seacă, dar directă, te face pe tine, ca cititor, să empatizezi cu victima, încă din primele pagini. Dar Lizoanca, afli de îndată, nu e ce pare, ci o femeie dârză, isteaţă care se luptă cu toată lumea. Inclusiv cu presa care-i răstălmăceşte viaţa. Povestea se petrece la câţiva zeci de kilometri de Bucureşti. Bătută şi maltratată de propri părinţi, Lizoanca se refugiază într-un adăpost din malul Neajlovului.  Intră rapid în viaţa maturilor. Toţi abuzează sexual de ea, de la primar, la poliţist sau felcer comunal. Nimănui nu-i e milă de ea. Când se află că a îmbolnăvit întreg satul de sifilis, toate autorităţile, inclusiv părinţii, o consideră vinovată. Televiziunile, presa, în general, o stigmatizează. Nimeni nu o consideră victimă a societăţii. Adevărata dramă a vieţii o realizează în centrul specializat în abuzuri unde are de a face tot cu maturi. Doina Ruşti, printr-o scriere bărbătească, dă de pământ cu realitatea ştirilor de la ora 5. De aceea poate s-a întors la locul faptei cu regizorii Cristian Panaitescu si Lucian Sora, care au realizat un film. De acelaşi autor Zogru Order Despre copii agresaţi Preţ @ RON34,00 Qty: Adauga in cosul de...

Doina Ruşti – Zogru

Nemuritorul Zogru, un personaj fabulos născut în „Săptămâna Mare a anului 1460” şi folosind ca vehicule de înaintare prin istorie (până în prezent) trupuri umane, este, la rându-i, vehiculul prin care Doina Ruşti ne atrage într-o lume fascinantă a evenimentelor mici din istoria mare, a poveştilor savuroase, a fantasmelor. Prin încrengătura poveştii însă, extrem de atrăgătoare, vie, se dezvolta mesajul. Căutarea de sine a celui venit în alte lumi ne poartă prin sentimente profund omeneşti, sentimentul iubirii sau cel al unei singurătăţi acute, ba chiar, surprinzător poate, îşi face loc în roman ataşamentul faţă de istoria şi locurile româneşti – iar asta se întâmplă printr-un moralism ascuns, închis între rânduri, subânţeles. Ironia fină şi umorul debordant, personajele fantastice, de la spiriduşi la fantome, viaţa de după moarte a unor personalităţi istorice, toate acestea vin să contureze rama unui tablou în care regăsim probleme şi mize mereu actuale. Order Zogru Preţ @ RON14,95 Qty: Adauga in cosul de...

Doina Ruşti – Mămică la două albăstrele

De Marius Ghilezan Cu fiecare nou roman, Doina Rusti devine tot mai convingătoare. Ce fac băieţii lui Cristi Mungiu în cinematografia românească, execută ea singură în literatură. Subiectele ard, personaje se inspiră din decreptitudinea vremurilor, banalul face casting dantesc, naratoarea parcă ar vrea să-şi facă un altfel de Muzeu Tussauds, doar cu personaje banale.  În „Mămică la două albăstrele,” obişnuitul său relanty de început devine rapid viteză de croazieră pentru a fi în final poligon de încercare pentru nervii tari.  Fireşte, şi în această carte, copilul se vrea personaj principal. Poate dacă nu aş fi cunoscut autoarea nu-mi păsa ce se va întâmpla în căminul lui None şi a lui Flori şi cum de a apărut Li Zeta, ca amantă. Până aici, banal, doar rafinament stilistic. Carina e o fată adoptată şi de aici tot compleul frustrărilor părinteşti care fac voi peste voia firii unui ţânc.  Dar ce m-a convins să continui e acea Mămică epistolară. O anonimă care din străfundul netului îi scrie aproape zilnic primului ministru. Îndrăzneşte chiar să-i dea sfaturi: „decât să te duci la Putna, mai bine mergeai la Lady Gaga.”  Prin cabotinismul său frust, dar ordinar, Mămica la două albăstrele e Tanţa din popor. Eu cred că în plină epocă Elodia, autoarea a vrut să-şi bată joc, un pic, de lumea în care domină Elodia și „fața de gușter a dom­nului Dan“ (Dan Diaconescu). Personajele sunt puse în contrast. Dacă None e un bărbat banal de televiziune care se îndrăgosteşte de Li Zeta, o vedetă a vremurilor, şi-şi pune căminul în stare de dezechilibru, FLORI, mama, e de-a dreptul ştearsă. Carina, copilul, are ceva diavolesc. Când începeam să citesc o carte sau să urmăresc un film, de mic, eram obişnuit să o întreb pe Mama cu cine ţine. Eu dintre toate, dacă mai eram la mintea copilăriei, aş fi ţinut cu Jegu Mondial, amanta...

Mediafax Group oferă gratuit cartea „Omuleţul roşu”

Mediafax Group oferă gratuit romanul Omuleţul roşu de Doina Ruşti, probabil prima ficţiune românească citită pe telefon! Doar de Sărbători cartea poate fi luată în format PDF, ePUB sau MOBI de pe site-urile Mediafax Group! „Dedic această carte tuturor femeilor singure, bărbaţilor deznădăjduiţi, tuturor celor care cred în iubire sau măcar în întâlnirea adevărată şi caldă dintre doi oameni care se doresc.” (Doina...

Doina Ruşti – Omuleţul roşu

În romanul Omuleţul roşu, Doina Ruşti povesteşte despre iubire, internet, Platon, mesaj subliminal, chaturi şi întâlniri neobişnuite, despre omuleţul roşu, dar şi despre ţara în care trăim. Multe dintre personaje sunt oameni reali care iau parte la poveste sau care doar se intersextează cu ea. Dar există şi multe personaje de ficţiune. Şi unele li altele fac parte din lumea acesta. Iar dacă nu le-aţi întâlnit încă, nu înseamană că nu le veţi întâlni niciodată.