Festivalul Limbii Române în Canada și SUA

Institutul Cultural Român de la New York organizează, în perioada 15-18 august 2015, în premieră în spațiul nord-american, Festivalul Limbii Române în Canada și SUA, serie de spectacole muzical-literare dedicată sărbătoririi Zilei Limbii Române. La triplul eveniment – programat la Montreal (15 august), Ottawa (16 august) și New York, la sediul institutului (18 august) – participă marele compozitor și virtuoz interpret la mai multe instrumente muzicale Eugen Doga, naistul și dirijorul Vasile Iovu, scriitoarea Luminița Dumbrăveanu și regizorul artistic Teodor Guțu, toți patru din Republica Moldova. Acestora li se alătură Ala Mîndicanu, președinte al Comunității Moldovenilor din Quebec. Ziua Limbii Române se sărbătorește în România la 31 august, la aceeași dată cu Limba Noastră, o sărbătoare similară celebrată în Republica Moldova, din 1990. În România, sărbătoarea a fost instituită prin Legea nr. 53/2013, adoptată de Parlament. În cele două state, dar și în comunitățile românești din lume sărbătoarea este onorată prin organizarea unor manifestări culturale și științifice menite să încălzească sufletele celor care s-au născut în limba română, iar celor care nu o cunosc să le arate contribuția ei – ca expresie identitară a poporului român – la dezvoltarea civilizației universale. În acest context, programul propus de Institutul Cultural Român de la New York – în cooperare cu Asociația Culturală Română din Montreal, Comunitatea Moldovenilor din Quebec și Studioul Independent „Flacăra Film”, din Chișinău – reprezintă cadrul potrivit de promovare a unor valori autentice ale culturii române, una și aceeași de-o parte și de alta a Prutului. Evenimentele sunt dedicate atât comunităților românești din cele două mari state ale Americii de Nord, cât și publicului de alte origini etnice din Canada și SUA. Proiectul are loc cu sprijinul Direcției Românii din Afara Granițelor și Limba Română din cadrul...

Laureatul premiului Nobel pentru Literatură 2013: ALICE MUNRO

„un maestru al prozei scurte contemporane” Proaspăta laureată a premiului Nobel pentru literatură 2013, canadianca Alice Munro, a declarat imediat după anunțul oficial că nu s-a gândit niciodată că va putea câștiga acest prestigios premiu. La vârsta de 82 de ani este cea de-a 110-a personalitate literară din lume care a ajuns pe cel mai înalt podium. S-a declarat total suprinsă de decizia Comitetului de la Stokholm. Un oficial al Academiei Suedeze a proclamat-o ca ”maestru al prozei scurte contemporane.” Alice Munro a crescut în Wingham, South West Ontario, Canada și a început să scrie ficțiune din 1950. „Prea multă fericire”, singura ei carte tradusă în română, a apărut la Editura Litera. Cu ”Dansul umbrelor fericite” a luat în 1968 primul ei premiu literar, dat de guvernatorul general al provinciei sale. A mai scris: ”Viața fetelor și a femeilor” – 1971, ”Ceva am vrut să-ți spun”- 1974, ”Cine te crezi?” – 1978, ”Lunile lui Jupiter” – 1982, ”Evoluția dragostei” – 1986, ”Prieten al tinereții mele” – 1990, ”Secretele deschise” – 1994, ”Dragostea unei femei bune” – 1998, pentru care a primit premiul Giller, ”Ura, prietenia, curtoazia, dragostea, căsătoria” – 2001, recent republicată sub titlul ”Departe de ea”, ”Fugarul”- 2004, pentru care a fost recompensată cu premiul Giller, ”Perspectivele de la Castelul Rock”- 2006, ”Prea multă fericire” – 2009, ”Dragă viață” – 2012. „Povestirile sale se derulează în general în orăşele, în care lupta oamenilor pentru o existenţă decentă duce adeseori la probleme relaţionale şi la conflicte morale – o tematică ancorată în diferenţele dintre generaţii sau în proiectele de viaţă contradictorii”, se afirmă în aceeaşi biografie. În textele sale pot fi adeseori găsite descrieri ale unor evenimente cotidiene, dar decisive, un fel de epifanii, care lămuresc povestea ambientală şi străpung chestiunile existenţiale”, a afirmat Academia suedeză în expunerea de motive. Românii pot descoperi un Mark Twain al timpurilor contemporane,...

Wayne Bernhardson – Canada

Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american. Ca suprafață, Canada este a doua țară a lumii ca întindere după Rusia, teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal, în zece provincii și trei teritorii. Este mărginită la est de Oceanul Atlantic, la nord de Oceanul Arctic, iar la vest de Oceanul Pacific. La sud, se învecinează cu Statele Unite ale Americi. De acelaşi autor Argentina (Colecţia...

Kim Echlin – Cei dispăruţi

Romanul lui Kim Echlin relatează povestea lui Anne Graves, o fată de 16 ani din Montreal, care-l întâlneşte pe Serey, tânăr cambodgian forţat să emigreze, asistent la universitate şi solist într-o formaţie. Anne şi-a pierdut mama la vârsta de doi ani, ceea ce îi imprimă fetei un sens al imediatului şi o dorinţă intensă de viaţă. Cei doi se întâlnesc într-un club de jazz şi împart pasiunea pentru blues, singurătatea şi nevoia de a zâmbi. Între ei se naşte o mare iubire, în ciuda avertismentelor tatălui lui Anne, care intuieşte că, la un moment dat, Serey se va reîntoarce în ţara lui. Atunci când graniţele Cambodgiei se deschid, Serey părăseşte Canada cu dorinţa de a-şi regăsi familia. Rămasă singură şi fără nicio veste din partea iubitului ei, Anne încearcă să-şi construiască o nouă viaţă, dar nu reuşeşte să-l uite pe Serey. Învaţă limba khmeră şi, după unsprezece ani, se hotărăşte să plece în căutarea lui, într-o ţară pustiită de război. Cei dispăruţi este istoria acestei iubiri proiectată pe fundalul regimului lui Pol Pot – supranumit «criminalul secolului» – liderul khmer care a preluat cu fanatism modelul chinez al lui Mao Zedong şi a instaurat dictatura. De la prima pagină, romanul ne poartă în lumea fascinantă a templelor, în miezul devastator al războiului şi în realitatea unei pasiuni pe care nu o poate stinge uitarea. «Kim Echlin redă literar o realitate ce sfidează imaginaţia.» Literary Review of Canada «Echlin are o voce literară fluentă şi senzuală, îmbinând imaginile cu măiestria cu care un muzician îşi construieşte armonia». National...

Stephen Vizinczey – Elogiu femeilor mature

Debarcat în Canada cu un bagaj sumar, cam 50 de cuvinte englezeşti, şi un altul apăsător, amintirile sîngeroase ale Revoluţiei maghiare din ’56, Vizinczey depăşeşte momentul sinuciderii şi, ulterior, al depresiei, prin scrierea acestui roman vindecător, salvator, surprinzător.  Vîndut în peste 4 milioane de exemplare, tradus în principalele limbi europene, romanul îşi continuă ascensiunea, la aproape 40 de ani de la apariţie, datorită abordării vitalizante şi veridice a iubirii, scutind cititorul de sentimentalisme ieftine, dar copleşindu-l cu fermecătoare luciditate şi naturaleţe. O lucrare strălucită. După ce o citeşti, îţi dai seama că Vizinczey ştie cu adevărat, în vreme ce Henry Miller şi restul – poate chiar D. H. Lawrence – doar credeau că ştiu. (Sunday Citizen) O capodoperă… un mare roman în tradiţia europeană, departe de fantasme şi nevroze, încearcă să desluşească cititorului adevărurile vieţii. András Vajda, eroul principal, citeşte femeile mature aşa cum Vizinczey face dragoste cu cartea. Un roman al cunoaşterii pentru toţi tinerii, femei şi bărbaţi, care se apropie de malurile fermecate şi angoasante ale sexualităţii. Un tratat de umanitate. (Le Monde) Context erotic, jocuri, frustrări, greşeli naive, umilinţe, veselie, plăceri înlăcrimate… Vizinczey nu exagerează, scrie cu o detaşare căreia nu-i lipseşte ironia, stilul său evocator ne eliberează de angoasele care, deseori, însoţesc dragostea. O capodoperă în care sexul este, în acelaşi timp, învăţătură şi literatură. (Ajoblanco) Este, fără îndoială, cea mai incredibilă aventură literară a ultimilor ani… practic n-a părăsit niciodată lista celor mai bine vîndute romane… O poveste amuzantă, un stil sobru, dar ireproşabil, o viziune nonconformistă şi profundă, are tot ce-i trebuie....