Fabulosul monolog al domnului Liiceanu, în compania unui whisky şi a lui Amos Oz

Cătălin Sturza Minunată seară la Ateneul Român, cu renumitul scriitor israelian, favorit de ceva vreme în cursa pariurilor pentru Nobel, Amos Oz. Dintr-o oră şi jumătate de dialog cu Gabriel Liiceanu, publicul plătitor de bilet a avut parte de 15 minute întregi de Amos Oz. Pe scările de la intrare, şmenarii care vând 2bilete la suprapreţ la meciurile naţionalei încercau să-şi atragă muşterii: un bilet în plus, un bilet în plus la conferinţa lu’ Gabriel Liiceanu! Iată, îşi va fi spus spectatorul cultivat, îmbrăcat la patru ace, în gând, ce-a priceput şmenarul din toată tărăşenia: că cineva s-ar abate pe la Ateneu luni seara şi-ar scoate bani din buzunar doar ca să îl audă pe domnul Gabriel Liiceanu monologând! Conferinţele Ateneului Român Adam Michnik către Gabriel Liiceanu: “În 1990, ai fost bolşevic, pardon, menşevic!” Cum l-a umilit Herta Müller pe Gabriel Liiceanu în public După vreo jumătate de oră de întârziere, Andrei Dimitriu, directorul filarmonicii George Enescu, începe seara în forţă. Ce dicţie impecabilă, ce forţă a concentrării în enunţul şnur al domnului Dimitriu! Fostul om de radio, preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, actual patron al sunetelor, reuşeşte performanţa să nu stâlcească decât jumătate din cuvintele pe care pare a le citi de pe o foaie. Climaxul este enumerarea celor care au onorat, prin prezenta lor, sala Ateneului: Liiceanu, Nicolae Manolescu, Patapievici, un scriitor finlandez. Domnii Liiceanu şi Patapievici, spre deosebire de ceilalţi vorbitori iluştri, sunt, pasămite, branduri, şi nu mai au nevoie de prenume. Interesante sunt ezitările pudice ale domniei sale, marcate de articolul nehotărât: domnul Liiceanu are meritul de a fi fondat „o editură Humanitas”, iar Alexandru Tomescu urmează să încânte publicul pe „un Stradivarius”. continuare,...

Note zen pe marginea unei întâlniri Michnik – Pleşu

Costi Rogozanu Ateneul Român, biletele de 5 lei epuizate încă de săptămâna trecută. Mă salvează domnul Oişteanu cu o invitaţie. Aşa că intru la întâlnirea Andrei Pleşu – Adam Michnick. Ascult, înregistrez şi vă spun cîteva dintre notele mele zen. “Zen” pentru că am scris deja cam toate reproşurile pe care le aduc falangei elitiste din România. Nu reiau. Azi mi s-a lămurit un singur lucru: întrebam acum ceva timp cum se face că Michnik este invocat “în apărare” tot timpul de Tismăneanu, Pleşu, Mihăieş şi de alţii deşi e evident împotriva lor fundamental cu tot ce a scris cu toate reacţiile sale publice despre raportarea la comunism, la “vinovaţi”, la păcatele excesului de zel. Michnik este pseudocitarea legitimatoare. De exemplu, Vladimir Tismaneanu îl pomeneşte tot timpul în sprijin deşi Michnik n-ar fi niciodată de acord cu discursul tardiv anticomunist predicat de întreaga grupare de intelectuali care au reînviat tema inclusiv cu beneficiu electoral pentru un anume TB în 2009. Profundă ruptură între două feluri de a vedea regimul comunist. Michnik cu acea relaxare a omului care poate să ierte, să nuanţeze, să apere lideri comunişti, să critice capitalismul etc. Şi o falangă anticomunistă (ne)obosită care predică încă o misterioasă puritate morală mai ales prin Gabriel Liiceanu şi Vladimir Tismăneanu. Cu nemisterioase beneficii publice care vin la schimb. Andrei Pleşu a dus de la început discuţia către un episod care a făcut vîlvă în lumea culturală de la noi, întâlnirea Liiceanu – Herta Muller (o descriere bună a întâlnirii aici). Prezentarea reproşurilor scriitoarei a fost cu accent greşit, ca să fiu politicos de-a dreptul, nu doar zen: uite ce ne-a zis Herta, că eram vinovaţi deşi noi aveam grijă să nu ne prostituăm cuvintele. Nu-i aşa că tu, Adam, ne aperi? – parafrazez, evident. Iar Adam Michnik a răspuns în stilul binecunoscut, sesizând o nuanţă foarte importanţă : din...

ICR îi urcă pe Andrei Pleşu şi Adam Michnik pe aceeaşi bicicletă

  Pe scena Ateneului Român Aş fi fost tentat să scriu despre reluarea tradiţionalelor Conferinţe ale Ateneului şi meritul incontestabil al lui Andrei Dimitriu, noul director al instituţiei fondate de Carol l.  Luni, 14 februarie 2011, ora 18.30, pe scena Ateneului Român,  Andrei Pleşu, preşedintele Fundaţiei Noua Europă, directorul fondator al săptămânalului „Dilema veche”, va avea ca invitat special pe Adam Michnik –’cunoscutul disident polonez, director al  gazetei Wyborcza după 1990. O întânire de gală este prezentată cât se poate de juvenil de către ICR (foto anunţ site), semn că în mintea conducătorilor instituţiei, care toacă anual 12 mil de euro, încă mai bântuie ecourile scandalului Zacuska Senzual de la New York, cu expoziţia de pomină din trecut. Altfel nu se explică, oare cum au aprobat distinşii purtători de papiote ca papioane un afiş în care cei doi supraponderali ar putea urca pe aceeaşi bicicletă. Adresa, aici! Până şi în Jerome K Jerome erau Trei pe doua biciclete. Asta după câteva zile de la ieşirea gurmanzilor Liiceanu-Pleşu-Patapievici, de la un meniu de picioare de broască, învelite în mentă şi mult ficat de gâscă, morun în aspic, aşa cum relata recent Q-magazine. Evenimentul de la Ateneu este organizat de Filarmonica „George Enescu”, Institutul Polonez din Bucureşti şi Institutul Cultural Român. Intrarea este pe bază de bilet (5 lei), care se poate achiziţiona de la casa de bilete a Ateneului Român, tel. 021 315 68 75. Nu întrebaţi de bicicletă! Cartea disidentului Adam Michnik în Magazin: Mărturisirile unui disident...