Scrisul nu e o altă încercare de a distruge, ci mai degrabă încercarea de a reconstrui totul pe dinăuntru, măsurînd şi cîntărind toate angrenajele, roţile dinţate, verificînd axele la milimetru, examinînd oscilarea silenţioasă a arcurilor şi vibraţia ritmică a moleculelor din interiorul oţelului. în afară de asta, nu mă pot împiedica să-l detest pe S. pentru privirea aceea rece cu care a scrutat atelierul meu prima oară cînd a intrat aici, pentru pufăitul acela dispreţuitor, pentru modul indiferent cu care mi-a aruncat mîna. ştiu foarte bine cine sînt, un artist de categorie joasă care-şi cunoaşte meseria, dar căruia îi lipseşte geniul, sau măcar talentul, care nu are decît o abilitate cultivată şi care parcurge mereu aceleaşi căi bătătorite, sau se opreşte mereu la aceleaşi porţi, catîrcă trăgînd căruţa unui serviciu banal de distribuţie, dar înainte, cînd mă duceam la fereastră, îmi plăcea să văd cerul şi rîul, aşa cum îi plăcea lui Giotto, sau lui Rembrandt sau lui Cézanne. Nu aveau prea mare importanţă diferenţele pentru mine: cînd un nor trecea încetişor, nu era nici o diferenţă, iar cînd apoi întindeam penelul spre pînza neterminată se putea întîmpla orice, chiar şi descoperirea vreunui geniu doar al meu. Pacea îmi era garantată. Ceea ce mai putea veni nu putea fi decît mai multă pace sau, cine ştie, agitaţia operei celei mari. Nu genul acesta de ranchiună blîndă, dar hotărîtă, nu această excavare prin interiorul statuii, nu dintele acesta ascuţit şi încăpăţînat ca al unui cîine care muşcă lesa în timp ce se uită în jur neliniştit, de teamă că se întoarce persoana care l-a legat.
E inutil să mai adaug şi alte amănunte ale fizionomiei lui S. Sînt aici cele două portrete care spun suficient pentru ceea ce e mai puţin important. Mai exact: care spun ceea ce nu-mi e suficient, dar care îl satisfac pe cel preocupat numai de fizionomii. Munca mea va fi acum alta: să descopăr totul în viaţa lui S. şi să relatez totul în scris, să fac deosebirea între ceea ce e realitate interioară şi ce e piele lucitoare, între esenţă şi cavitate, între unghia îngrijită şi pilitura căzută din respectiva unghie, între pupila de un albastru-mat şi secreţia uscată din colţurile ochilor pe care o dă la iveală oglinda matinală. Să separ, să descompun, să confrunt, să înţeleg. Să pricep. Exact ceea ce n-am reuşit niciodată în timp ce pictam.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply