Florina Ilis, Mircea Mihăieş şi Radu F. Alexandru, laureaţi ai premiilor USR

Cornel Ungureanu, Dan Cristea şi Mihai Zamfir. Florina Ilis a obţinut premiul la secţiunea „Proză” pentru romanul Vieţile paralele, apărut în 2012 la Editura Cartea Românească, disponibil şi în ediţie digitală. Pentru acelaşi roman, Florina Ilis a mai obţinut două distincţii: Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, ediţia 2013 şi Premiul Radio România Cultural. Romanul Vieţile paralele debutează la 28 iunie 1883 şi se încheie la 15 iunie 1889. Două date înregistrate în memoria colectivă, care consolidează şi, deopotrivă, subminează mitul Poetului naţional. Viaţa, boala şi moartea poetului continuă să fie subiecte actuale de dispute, de întrebări fără răspuns, de teorii ale conspiraţiei. Mihai Eminescu a fost un geniu? A iubit? A fost nebun? A existat Marea conspiraţie? A fost asasinat? Într-un efort dramatic de a se apropia de adevăr, Florina Ilis recurge la nenumărate documente autentice, foi medicale de observaţie, surse apocrife, jurnale, legende urbane, mărturii ale contemporanilor, corespondenţa, manuscrise, dosare şi note informative ale Siguranţei şi ale Securităţii,dezbateri aprinse în reviste de cultură, cotidiene şi bloguri, dar şi la jocul subtil al imaginaţiei.

Florina Ilis  a debutat cu volumul de haikuuri Haiku si caligrame (2000), urmată la scurt timp de două romane, Coborârea de pe cruce (2001) şi Chemarea lui Matei (2002). Cel de-al treilea roman, Cruciada copiilor (Cartea Românească, 2005) a fost distins cu premiul Cartea Anului 2005,

Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul „Ion Creangă” acordat de Academia Română, Premiul Courrier Internaţional pentru cea mai bună carte străină etc. şi tradus în limbile ebraică, maghiară, spaniolă, italiană, franceză. A mai publicat: Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit (2006), Lecţia de aritmetică (2006) şi Fenomenul science fiction în cultura postmodernă. Ficţiunea cyberpunk (2005).

Premiul USR la secţiunea „Critică, eseu, istorie literară” i-a revenit lui    Mircea Mihăieş pentru volumul Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha, apărut la Editura Polirom, în 2012. Pentru acelasi volum, Mircea Mihăieş a mai obţinut o nominalizare la Premiul „Cartea anului 2012”, acordat de revista “România literară”. Mircea Mihăieş identifică mecanismele literare prin care Faulkner, un autor devenit exponent al unui loc şi al unei culturi anume, nostalgic după acea lume pierdută, neacomodat la valorile civilizaţiei moderne, a reuşit să fie, vreme de câteva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste şi un stilist de o incontestabilă originalitate. Studiul său încearcă să determine complicata relaţie a lui Faulkner cu modernitatea, având în vedere faptul că personajele sale sunt indivizi din lumea rurală, cu un limbaj şi un comportament caracteristice mediului respectiv, pe când modernitatea e aproape prin excelenţă născută din nevoile de exprimare ale civilizaţiei urbane.

Mircea Mihăieş (n. 1 ianuarie 1954) este profesor de literatură engleză şi literatură americană la Universitatea de Vest din Timişoara. A fost distins de trei ori cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România. La Editura Polirom a mai publicat: Masca de fiere/ (2000), Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008), Despre doliu (2009), Ultimul Judt (2011). A scris şase cărţi împreună cu Vladimir Tismăneanu, dintre care cinci au apărut la Editura Polirom: Balul mascat (1996), Vecinii lui Franz Kafka (1998), Încet, spre Europa/ (2000), Schelete în dulap (2004), Cortina de ceaţă (2007). La Editura Polirom a apărut, în mai multe ediţii, şi romanul scris împreună cu Mircea Nedelciu şi Adriana Babeţi, Femeia în roşu Premiul secţiunii „Teatru” i-a revenit lui Radu F. Alexandru pentru volumul Teatru 7,apărut tot 2012 la Editura Cartea Românească. Piesa Labirint (/Love’s stories/) – „Cea mai bună piesă a anului 2010” la Concursul UNITER: „La premieră, am simţit cum emoţia inundă sala”, nota criticul de teatru Maria Sârbu.