Ion Hangiu – Presa românească de la începuturi până în prezent. Dicţionar cronologic 1790–2007 (Vol. III, 1945–1989)

Interesul deosebit manifestat de contemporani pentru mass-media este o mărturie a aspiraţiei spre o lume stabilă şi cu o identitate românească, într-un timp istoric marcat de schimbări permanente, generate de evoluţia vieţii economice, sociale şi politice. Aspiraţie spre echilibru, pentru că înăţelegerea istoriei presei româneşti ne poate fi ghid pentru definirea identitară, câtă vreme procesul globalizării este ireversibil. Or, cunoaşterea istoriei garantează conştiinţei prezentului puterea de a ne asuma trecutul. Respectul pentru adevăr, obiectivitatea elaborării acestei cercetări pe baza documentelor, a articolelor-program ale gazetelor româneşti din ţară şi din exil, l-au călăuzit pe Ion Hangiu, cărturarul care a realizat Dicţionarul cronologic al Presei româneşti de la începuturi până în prezent, sub egida Editurii Comunicare.ro, a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. de acelaşi autor: Presa românească de la începuturi până în prezent. Dicţionar cronologic 1790–2007 (Vol. III, 1945–1989) Order Presa românească de la începuturi până în prezent. Dicţionar cronologic 1790–2007 (Vol. III, 1945–1989) Preţ @ RON78,00 Qty: Adauga in cosul de...

Ion Hangiu – Presa românească de la începuturi până în prezent. Dicţionar cronologic 1790–2007 (Vol. IV, 1989–2007)

Publicarea Dictionarului cronologic al Presei româneşti…, consacrat istoriei scrisului gazetăresc din ţară şi din exil, de la finele secolului al XVIII-lea până în zilele noastre, este un eveniment important nu numai pentru breasla jurnaliştilor, dar şi pentru cercul tot mai larg al cititorilor interesaţi de trecutul românesc. Rostul cercetării intreprinse de cărturarul Ion Hangiu este acela de a marca, la dimensiunile unei macro-expuneri, iesirea istoriografiei presei noastre din constringerile regimurilor politice şi asumarea unui demers demn şi responsabil. Un efort de restaurare a metodei stiinţtifice şi a probităţii intelectuale… Cele patru volume ale Presei româneşti de la începuturi până în prezent cartografiază un vast teritoriu de publicaţii, unele mai trainice, altele mai efemere, dar care, laolaltă, pun în lumina devenirea spiritului românesc de-a lungul...

Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru – Organizaţia inteligentă. Zece teme de managementul organizaţiilor

Realitatea în care se nasc şi se dezvoltă organizaţiile în prezent este una deconcertanţă. Schimbările şi tendinţele de sens opus solicită firmele, companiile şi instituţiile să-şi perfecţioneze atât metodele de lucru şi modul de gestionare a resurselor, cât şi canalele de comunicare internă şi externă. Sănătatea organizaţiilor este în legătură directă cu capacitatea lor de detectare corectă a schimbărilor din mediu şi de adaptare creativă la presiuni şi influenţe externe. În ultima instanţă, o organizaţie sănătoasă este o organizaţie inteligentă. Drumul către însuşirea acestor trăsături reprezintă o provocare pe termen mediu pentru organizaţiile româneşti. Dumitru Iacob este profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) şi coordonator de doctorat în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din Bucureşti. Managementul organizaţiilor, comunicarea organizaţională şi relaţiile publice reprezintă domeniile curente de interes. A publicat numeroase articole de specialitate şi comunicări ştiinţifice pe temele  de sănătate organizationala, strategii de comunicare şi gândire managerială. Este coautor al cărţii „Relaţiile publice – eficienţă prin comunicare”. (2003, 2005). Diana-Maria Cismaru este conferentiar la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA). Domeniile recente de cercetare vizeaza comunicarea organizationala, relatiile publice în mediul online si dezvoltarea social media. Este coautor al cartii Relatiile publice – eficienta prin comunicare (2003, 2005), autor al cartii Comunicarea interna în organizatii (2008) si editor al cartii Teleromania în zece zile...

Tiberiu Farcaş – Colosul cu picioare de hârtie. O istorie subiectivă şi ilustrată a presei scrise din Cluj-Napoca, 1989-2010

Presa scrisă clujeană a avut momentele ei de strălucire şi de cădere. În fiecare zi a celor două decenii de libertate vreo sută şi ceva de oameni se înghesuiau prin redacţii, ei fiind primii care au visat să facă dreptate, să construiască democraţia, să devina celebri sau să câştige o pâine mai albă. Pentru visele lor unii poartă azi papion, alţii au primit chiar cătuşe, unii au rămas în redacţii fără să primească prea multe în schimb. Tiberiu Farcaş a simţit gustul plumbului în salivă, mirosul cernelii şi al celulozei din hârtia proaspăt tăiată şi a văzut multe răsărituri de soare întorcându-se spre casa de la redacţie. De aceea nu acceptă moartea ziarelor şi, atunci când a simţit că trebuie să fugă de această mare iubire, a hotărât să lase ceva în schimb. S-a luat de piept cu Timpul, ucigaşul clipei cea repede a fiecarui număr de ziar, recuperând ziare îngălbenite, momente şi oamenii lor. Demersul său monumental este obiectiv, emoţional, idolatru, ironic, trist sau comprehensiv. Lucrarea sa excepţională ne demonstrează însă fără echivoc: ziarele mor, ziariştii îmbătrânesc sau dispar, dar ziaristica rămâne. Vasile Sebastian...

Pascal Bruckner – Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental

„Întreaga lume ne urăşte, iar noi merităm acest lucru: iată convingerea majorităţii europenilor, cel puţin în Vest.” Europa este vinovată faţă de trecutul ei (războaie, persecuţii religioase, colonizări, fascism, comunism), iar europenii sunt datori să se supună unui examen critic radical, mai mult chiar, să „repare” nedreptăţile trecutului, rescriind pur şi simplu istoria din perspectiva unei permanente mea culpa. O adevărată „tiranie a penitenţei” domină scena politică actuală, ai cărei pioni se refugiază într-un ecumenism ipocrit şi caricatural, evitând să comemoreze anumite zile ale istoriei naţionale, de teama de a nu deraja sensibilităţi rasiste sau de a nu rememora episoade colonialiste. Pe un ton polemic şi incisiv, Pascal Bruckner incriminează această ideologie a masochismului naţional susţinută în Europa de o întreagă tradiţie a gândirii critice (iniţiată de Nietzsche şi şi desăvârşită de deconstructivism) şi înlocuieşte teza culpabilităţii cu una a superiorităţii istorice: „Se poate spune, mai degrabă, că Europa şi-a învins monştrii, a abolit sclavia, a abandonat colonialismul, a învins fascismul, a făcut KO comunismul. Ce alt continent mai poate afişa un astfel de bilanţ?” Apărută în Franţa în octombrie 2006, cartea lui Pascal Bruckner Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental a stârnit până în prezent aprige dezbateri şi controverse intelectuale, demascând fără reţinere obsesia de autoflagelare care domină discursul despre trecutul occidental şi revalorizând un sentiment de mândrie naţională, eclipsat, de ceva vreme de simpatiile pro-americane. De acelaşi autor Hoţii de...