Pentru a promova „Parfumul văduvei negre,”Oana Stoica Mujea se îmbracă în mov

Oana Stoica Mujea va lansa la Buzău, în ziua de 2 aprilie, decretată ad-hoc de lumea virtuală, drept NoBăsescu Day, ultimul său volum „Parfumul văduvei negre.” Pe blogul său declară că se va îmbrăca în violet. „Mă gândeam să-mi iau un ciorap negru şi unul mov. Asta dacă găsesc ciorapi mov, că ultima oară când am întrebat nu mai erau. Se înghesuie lumea la culoarea asta,” comentează...

Cum au venit strămoşii Hertei Müller în Banat?

Nici în ziua de azi nu se ştie de ce coloniştii germani, strămoşii Hertei Müller, proveniţi în majoritate de pe malul stâng al Rinului sau din actuala Austrie, poartă numele de şvabi.  Poate doar datorită numelui regiunii burgului Ulm, de unde au fost îmbarcaţi pe Dunăre pe aşa numitele Ulmer Schachteln. După cucerirea Banatului de către austrieci, în urma războiului din 1716, Eugeniu de Savoia, unul dintre cei mai străluciţi feldmareşali ai Sfântului Imperiu Roman, devenit guvernator al regiunii timişene, a propus Împăratului ca zona să se organizeze conform standardelor occidentale. În consecinţă, în vara anului 1827, au venit în Banat doi reprezentanţi ai potenţialilor colonişti, Martin Drexler şi Michael Kangel, pentru a cerceta condiţiile existente, conform relatărilor din volumul monografic al lui Valeriu F. Fabian, care vorbeşte despre venirea pemilor. Dar ce sunt pemii? Locuitori ai Boemiei, care prin prescurtare au devenit “pemi”. În primăvara anului 1828 au hotărât să plece 506 familii de pemi, formând şase grupuri care s-au îndreptat către Banat. Ei proveneau din regiunile Klattau, Boemia şi Bavaria, în special din localităţile: Wassersuppen, Heidt, Bernstein, Sankt Katarina, Linz, Bärenhof, Branbusch, Uchlin, Steinhof, Bucksberg, Halpach, Friedrichshof etc. S-au aşezat mai ales în zona montană şi pentru a servi în cele patru regimente de grăniceri existente în regiune. Un prim popas în drumul lor a fost la Viena, unde s-au îmbarcat pe vapoare cu care au călătorit pe Dunăre până la Orşova. De acolo au fost transportaţi cu căruţele până la Slatina Timiş, fiind instalaţi în perioada iernii în casele localnicilor, deoarece încă nu erau terminate cele care le fuseseră destinate lor. Aceasta se va întâmpla abia în cursul primăverii următoare.  Ele erau scutite de serviciul militar pentru o perioadă de 10 ani pentru a avea timp să defrişeze pădurile şi să pregătească terenurile necesare locuirii şi de plata impozitelor pentru 5 ani, primind în mod gratuit...

Jos autonomia universitară!

Ovidiu Pecican Este lăudabilă, în principiu, căutarea de soluţii pentru îmbunătăţirea vieţii universitare din România, chiar dacă, în încercarea de a ameliora calitatea în acest sector, tot mai înverşunat se aruncă, o dată cu apa murdară din cadă, şi copilul. Din acest punct de vedere, actualul proiect de lege a educaţiei duce mai departe decât până acum intruziunea politică în domeniul academic, creând condiţiile – în cazul adoptării ei ca atare – pentru o limitare pe termen lung a posibilităţilor nestingherite de autoorganizare şi atingere a performanţei în învăţământul superior. Sunt destule lucruri atât de discutabile în textul proiectului, încât rămâi surprins că el s-a putut naşte în mintea unor oameni cu calificare probabilă de experţi, dintre care, cel puţin unii, au rang de cadre didactice în universităţi. Fiecare dintre acestea ar trebui discutat punctual şi la obiect, dar toate trebuie să înceapă cu începutul: problema autonomiei universitare. Se dă astăzi acestui concept o interpretare neinocentă şi manipulativă, menită să justifice intruziunile din afara campusului universitar, socotindu-se că autonomia din universităţi a ajuns doar ţara nimănui în care câte un rector, un senat, un decan sau un birou de conducere al cutărei universităţi îşi aplică discreţionar politicile de cadre, propria agendă de gestionare a resurselor şi fanteziile manageriale proprii. Există, fireşte, întotdeauna şi în absolut orice domeniu posibilităţi de derapaj, practici incorecte, glisări ilicite ce profită de un cadru legal existent sau deformează în mod regretabil o tradiţie procedurală prestigioasă şi de o oarecare vechime. Astfel de cazuri rămân însă, să ne înţelegem, excepţii de la regulă, neajungând să fie regula însăşi. A le lua deci ca pretext pentru a diminua autonomia universitară – şi aşa stingherită în destule feluri, la noi în ţară – înseamnă să ai intenţii suspecte cu privire la organizarea şi gestionarea sistemului de formare a elitelor intelectuale care, de ce nu aş spune-o, fac...

Karl Heinz Frieser – Mitul Blitzkrieg-ului. Campania Wehrmacht-ului în Vest 1940

„Blitzkrieg”. Aproape că nu există un alt slogan din timpul celui de-al Doilea Război Mondial la fel de fascinant şi, în acelaşi timp, de o mai frapantă ambiguitate. Se ascunde înapoia acestuia doar evoluţia „războiului rapid”, tradiţional urmărit de Statul Major General german? Avea Hitler o strategie a Blitzkrieg-ului, care să ţintească expansiunea continentală şi globală? Era Blitzkrieg-ul o idee strategică nouă sau numai un concept operativ-tactic? Autorul lucrării de faţă, locotenent-colonelul dr. Karl-Heinz Frieser, oferă răspunsuri la aceste întrebări, oglindind în mod convingător felul în care Campania din Vest, din 1940, care era un rezultat al politicii catastrofale a lui Hitler, a devenit, prin arta operativă şi prin măiestria tactică a comandanţilor, Blitzkrieg cu un succes răsunător. Trufia instalată după aceea la nivelul gândirii operative a fost unul dintre factorii care, începând din 1941, au condus Reich-ul german la...

Felix Nicolau – Anticanonice. Cronici stresate

În ciuda titlului cu parfum eteric-iconoclast, Anticanonicele lui Felix Nicolau propun de fapt o reevaluare înţeleaptă, fără mânie şi părtinire, a literaturii momentului, izbutind să capteze atenţia de la bun început printr-o lectură proaspată, neconvenţională, degrevată de orice fel de poncife sau reverenţe obligatorii. Comentariul respiră astfel autenticitate fără a deveni superficial, pentru ca împăca de minune exigenţele studiului doct cu frumuseţea unui stil literar exersat şi cu alte prilejuri. Iată cum, la un anumit nivel de rafinament, literatura şi critica se pot concilia fără probleme, cu un profil pe care rămâne să-l judece de acum chiar cititorul cărţii Anticanonice – cronici stresate. De acelaşi autor: Pe mâna femeilor Tandru şi...