Şi Milan Kundera a turnat în tinereţe

Când  în 1968, tancurile sovietice spulberau Primăvara de la Praga, dezgheţul comunismului stalinist, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut întrucât publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, şi nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fusesera tipărite în ultimul an în peste 150.000 de exemplare. Kundera, împreună cu alţi artişti şi scriitori cehi, printre care şi Václav Havel, a fost implicat în 1968 în mişcarea de emancipare politică cunoscută ca Primăvara de la Praga, o perioadă în care un regim democratic a fost în cele din urmă strivit de intervenţia brutală a armatei sovietice şi aliaţilor ei care au participat la invadarea Cehoslovaciei, dintre care au lipsit doar România şi Albania. În primul său roman, Gluma, parcă presimţind viitoarea invazie sovietică, Kundera scrisese o satiră la adresa totalitarismului din era comunistă. Din acest motiv i-a fost ridicat dreptul de semnatură şi au urmat represaliile. Noile autorităţi cehe pro-sovietice l-au exclus de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film şi i-au eliminat cărţile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Cum ar fi putut Kundera să accepte un regim împietrit în stalinismul deceniului al şaselea al secolului 20, când el însuşi fusese nu doar un participant activ la efervescenţa mişcării pragheze, dar mai şi declarase – şi ilustrase această declaraţie prin înseşi cărţile sale – că tocmai stalinismul l-a învăţat virtutea izbăvitoare a râsului? Totuşi, existând o limită a rezistenţei, în 1975, Kundera a fugit în Franţa. Următorul roman, Viaţa e în altă parte, i-a apărut în 1979 în Franţa, iar doi ani mai târziu autorul însuşi se stabilea aici, devenind, în scurt timp un scriitor de faimă internaţională, tradus în toate limbile importante ale lumii. Viaţa e în altă parte este un soi de struţo-camilă, fiind şi un roman, şi o colecţie de povestiri şi conţinând şi visele autorului. In 2010 a fost gasit...

Romulus Hillsborough – Shinsengumi, ultima gardă de samurai

Căderea shogunatului Tokugawa, care a condus Japonia timp de două secole şi jumătate (1603-1868), constituie cel mai important eveniment din istoria japoneză modernă. Revoluţia — Restauraţia Meiji — a început cu reacţia violentă a samurailor faţă de decizia din 1854 a shogunului de a deschide „barbarilor din vest” naţiunea izolată de până atunci. Samuraii au complotat pentru îndepărtarea shogunului, urmărind să restaureze puterea împăratului. Sub lozinca „răzbunarea cerului”, i-au vânat cu încrâncenare pe cei loiali shogunului. Shinsengumi, ultima gardă de samurai desfăşoară o poveste către sfârşitul anului 1862, hoarde de samurai renegaţi — ronini — au transformat străzile capitalei imperiale, Kyoto, într-o mare de sânge. Administraţia shogunului a creat un corp de elită, numit Shinsengumi („Garda nou-aleşilor”), însărcinat cu eliminarea roninilor şi a altor duşmani. Cu o brutalitate fără limite, Shinsengumi a devenit cea mai înspăimântătoare forţa de securitate a shogunului. Sprijinindu-se pe o documentare minuţioasă — scrisori, memorii, interviuri şi relstări ale martorilor oculari, Romulus Hillsborough redă o imagine provocatoare şi palpitantă a acestei perioade fascinante din istoria...

Mihai Găinuşă – Fără cap şi fără coadă

„Mihai Gainuşă a compus un roman cu cheie, unde ironia şi substratul absurd sunt mijloacele, iar realitatea imediată, substanţa. Ironia are inconvenientul că presupune o anume cultură a convenţiilor artistice. (…) Pare de la sine înţeles că romanul-comedie trebuie să fie accesibil. Fără cap şi fără coadă devine, de la primele pagini, o comedie provocatoare, dar derutantă datorită simpaticelor deliruri cauzale de parcurs. Romanul e încărcat de povestiri de sine stătătoare, ca un pom cu roade. Polonezii şi cehii sunt mari meşteri în dezvoltări narative aparent parazitare. Dupa ce le descoperi farmecul, le înţelegi şi rostul în structura generală a cărţii. Remarcabilă în acest roman de construcţie, dar şi de limbaj, e siguranţa cu care Mihai Găinuşă face relaţia dintre umorul primar, bazat pe jargon şi dicţionar etnic, şi umorul referenţial.” (Tudor Octavian) de acelaşi autor: Povestiri mortale Scândura de frizerie Order Fără cap şi fără coadă Preţ @ RON19,00 Qty: Adauga in cosul de...

Leonid Tipkin – O vară la Baden-Baden

Publicat pentru prima oară într-o revistă a diasporei ruse, după ce manuscrisul fusese scos pe ascuns din Uniunea Sovietică, cu puţin timp înainte de moartea autorului, în 1982, romanul O vară la Baden-Baden este punctul culminant al unei vocaţii literare profunde, pe care medicul a cultivat-o în secret. Scrisa în perioada 1977-1980 şi salvată ca prin minune de la uitare, cartea s-a dovedit una dintre cele mai importante opere ruseşti din a doua jumătate a secolului XX. Pendulând între un prezent nedefinit şi anul 1867, când Dostoievski şi tânăra lui soţie, Anna Grigorievna, se îndreaptă spre Germania, locul unde scriitorul va fi consumat de patima jocurilor de noroc, romanul urmăreşte natura profund conflictuală a creatorului, dezvaluindu-ne tributul imens pe care îl cere sublimarea artistică. Însă dincolo de acest fir narativ, romanul ne oferă o călătorie prin sufletul Rusiei, un portret al marii literaturii a acestei ţări şi al scriitorilor care au încercat să păstreze intactă esenţa morală a artei de-a lungul calvarului...

Petru Cimpoeşu – Nouă proze vechi. Ficţiuni ilicite

„La antipodul autorilor care îşi gâdilă publicul, prin exploatarea tuturor clişeelor care ne fac plăcere (o plăcere ieftină, recunoscuta si reciclata ca atare), acest scriitor pe cit de original, pe atit de dificil ne obliga sa-l urmam in diferite experimente fictionale, cu trepte alunecoase si trape textuale la tot pasul.” (Daniel Cristea-Enache) „Autorul ştie să se menţină mereu – lucru deloc la îndemâna oricui! – pe muchia fină dintre deriziunea parodică şi misterul neliniştitor, dintre farsă şi halucinaţie psihotică. Mai mult: el se dovedeşte a fi şi un acut psiholog/caracterolog; o adevărată galerie de „caractere” idealiste, bovarice, halucinate, frustrate sau obsedate, care mai de care mai pitoreşti şi mai pline de concreteţe, defilează prin paginile acestui roman multistratificat şi captivant.” (Paul Cernat) „Multă răbdare a trebuit să îşi exerseze Petru Cimpoeşu pentru a i se recunoaşte ceea ce, de fapt, măcar din 2000, de la apariţia discretă a Poveştii Marelui Brigand, i se cuvenea: faptul că este unul dintre prozatorii cei mai importanţi ai generaţiei ’80.” (Bogdan Creţu) de acelaşi autor: Firesc Povestea Marelui Brigand Christina domestică şi vânătării de suflete     Order Nouă proze vechi. Ficţiuni ilicite Preţ @ RON39,95 Qty: Adauga in cosul de...