- Expoziţie de fotografii, documente şi mărturii în sala Irina Nicolau a Muzeului Naţional al Ţăranului Român -
Fotografii, documente şi mărturii ale rezistenţei din Munţii Făgăraşului sunt găzdiuite în sala Irina Nicolau a Muzeului Naţional al Ţăranului Români din Bucureşti. Evenimentul a fost posibil datorită entuziasmului, a muncii de cercetare, timp de două decenii, prin Arhivele Securităţii, a neobositei Ioanei Raluca-Voicu, fiica lui Toma Arnăuţoiu, şeful grupului de partizani. Născută în grota de de pe Râpele cu brazi din Făgăraş, a stat ascunsă timp de doi ani, până ce părinţ
ii ei au fost capturaţi de către ofiţerii instituţiei represive. În 1959, membrii grupului au fost arestaţi şi executaţi la Jilava, fiica neînfricatului Arnăuţoiu fiind dusă la un orfelinat. De abia, în 1989, părinţii săi adoptivi i-au spus care îi este originea. Ioana Voicu-Arnăuţoiu a devenit o militantă neobosită pentru aflarea adevărului istoric. Membră a Alianţei Civice, a participat la mitingurile de după 1990. În acest timp şi-a căutat identitatea şi datele biografice ale părinţilor săi, grupându-le toate într-o carte apărută la Editura Vremea. Grupul de la Nuşcoara, cum mai era cunoscut grupul de luptători din munţi, nu avea un renume prea bun nici după revoluţie. Anii de dezinformare ai regimului comunist au infectat corpul social şi au denaturat realităţile războinice. Un grup de ofiţeri ai armatei regale s-au refugiat în Munţii Făgăraş cu gândul de a organiza rezistenţa contra puterii de sorginte sovietică. Ei credeau că Aliaţii vor da o mână de ajutor. În frig şi printre gheţuri, hrăniţi în taină de ţăranii curajoşi, au supravieţuit asaltului trupelor de represiune, timp de aproape 14 ani. Elisabeta Rizea, un monument de înţelepciune ţărănească, a fost una dintre femeile care ducea informaţii şi de-ale gurii celor din munţi. A fost arestată şi torturată ani de zile. A rămas celebră prin rugăciunea ei: “Îmi făceam zilnic cruce cu limba în cerul gurii ca să mă ajute Dumnezeu să nu spun nimic”. Şi nu şi-a trădat semenii.
În sala de la etajul 1 al MNŢR, zeci de documente din Arhivele CNSAS şi fotografii făcute de ofiţeri ai Securităţii sunt puse la dispoziţia publicului, printr-o expoziţie de excepţie. Printre hainele ţărăneşti aparţinând mamei natural a lui Ioana Voicu şi un triptic de le
mn, remarcabile sunt notele scrise de mână care mărturisesc anii de rezistenţă. Tinerii pot afla că printre bunicii lor au fost şi oameni care au pus mai presus de viaţa lor iubirea de ţară.
Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu este absolventă a secţiei de vioară a Conservatorului din Bucureşti. În prezent este conferenţiar universitar la Universitatea de Muzică din Bucuresti. A sustinut concerte şi recitaluri în ţară şi străinătate. La Simpozioanele de la Sighet a prezentat comunicări despre lupta de rezistenţă din Făgăraş (grupurile de la Nucşoara şi Dragoslavele) şi detenţia lui Ion Mihalache, comunicări publicate în: „Analele Sighet”, ziarul România liberă, revista „22″ . A publicat cartea de documente Toma Arnăuţoiu – grupul de la Nucşoara, Editura Vremea, Bucureşti, 1997, lucrare premiată cu „Premiul pentru carte de documente” la Salonul Naţional de Carte – Constanţa, 1998.
Generalul Pleşiţă, coordonatorul trupelor de securitate, care au reuşit să-i captureze pe partizani, doar cu ajutorul câtorva mii de soldaţi, a murit recent, fără a da socoteală în Justiţie pentru crimele săvârşite. A schinguit în beciurile Securităţii mii de ţărani şi nu a avut nici pe patul de moarte vreun regret.
[starrating template_id=4]
Dimineaţa pierdută a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor. Dramatizat de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra (1986). Adaptare radiofonică (2006). Publicat în Estonia (1991), Franţa (2005), Bulgaria (2007), Israel (2007). Va apărea în 2009 în Spania şi Ungaria. „O dimineaţă «pierdută», dar un veac câştigat, se poate spune în legătură cu romanul Gabrielei Adameşteanu şi cu titlul lui. El transmite nu numai un puternic sentiment al istoriei, ci şi un puternic, extraordinar sentiment al vieţii şi, mai ales, al trecerii ei… Personajele se afla când într-un plan temporal, când în altul. Îi vedem tineri şi bătrâni, copii, adolescenţi, adulţi. Morţii învie şi încep să trăiască în faţa ochilor noştri o intensă viaţă, iar despre cei vii aflăm că de fapt au murit.
Brutalitate consumată în termeni: filosofie (cu „s“) şi sex. O pledoarie pentru optica năvalnică a contemporaneităţii? Nu, o introspecţie acidă în paharul cu absint al sensibilităţii rănite de marea ipocrizie a formulelor existenţiale prefabricate. Cine afirmă că, pentru a-i înţelege pe orbi, trebuie să te legi la ochi? Autorul face asta. Prin legătura înflorată care îi acoperă privirea, se distinge o pată de culoare: Maria, femeie-prototip (dar nicidecum o Evă dedată la cutreierarea livezilor de meri), îi apare ca un portret desenat din amintire. Claritatea poate fi ajustată, nu şi termenul de valabilitate sau instrucţiunile de folosire. Sentimentele nu se comercializează la gura metroului şi nici nu sunt dovezi de admiraţie necondiţionată. Dar cine spune că nu putem pătrunde, măcar în spirit, în ţesătura literară a imaginii… Închidere de diafragmă (hei, e vorba de un procedeu cinematografic, ca să fie clar!) şi, odată nodul desfăcut, Maria şi iubitul ei stau pentru o clipă, în imponderabilitate, faţă în faţă, cu ochii ţintă pe generic. Nimeni nu le-a spus până acum că, într-un poem cu virtuţi vizuale, autorul şi textul nu se contopesc într-un tot, ci se despart ca un tot. Filosofia şi sexul nu mai produc ambiguitate ca termeni, în schimb ajută la vindecarea retinei, iar orbirea de o clipă devine amintire.
Un autor renumit pentru talentul său lingvistic (cunoştea patru limbi străine, lucru rarisim în Antichitate), dar cu o scriitură aluzivă, criptică, aproape cifrată. O personalitate a Bisericii, episcop şi monah, autor de scrieri impunătoare, care însă nu a făcut „şcoala” în patristică. Un nume obligatoriu pentru istoria dogmei.
Salman Rushdie, celebrul scriitor englez de origine indiană, cunoscut mai ales după publicarea “Versetelor satanice” (1988), considerate antiislamiste, fiind condamnat la moarte de un tribunal iranian în timpul Ayatollahului Khomeini, va fi prezent la Bucureşti, încă din prima zi a Târgului de carte Gaudeamus, care se va organiza la Romexpo, în perioada 25-29 noiembrie 2009. Scriitorul englez va lansa marţi 24 noiembrie, ora 19,00, la Teatrul Odeon, noua sa carte “Seducătoarea din Florenţa”, urmând ca a doua zi să se întâlnească şi cu cititorii de la Târg. 
Spaţiul literar a fost mereu văzut ca loc al unei intimităţi împărtăşite. O intimitate personală în care coexistă nu doar spaţiile interioare ale scriitorului şi cititorului, ci şi două tradiţii care uneori se suprapun – cea a scrisului şi cea a cititului. Punerea în ecuaţie a acestor două „corpuri literare ” spune ceva despre celelalte două dimensiuni ale intimităţii: încrederea (în literatură) şi libertatea proprie.
La un an după debutul editorial cu texte critice, Costi Rogozanu revine cu un surprinzător volum de povestiri, foarte bine controlate stilistic, în care literatura cool este încadrată de tuse satirice. Fuck the cool. Spune-mi o poveste este, prin ea însăşi, o pledoarie pentru poveste, iar mijloacele stilistice care „îmbracă” naraţiunea aduc plusul de savoare absolut necesar literaturii de prima mână. Costi Rogozanu debutează în proză cu siguranţa celui care a ştiut dintotdeauna că are ceva de spus şi s-a hotarât s-o facă numai după ce şi-a asigurat accesul la „instrumentele” reale ale literaturii.
De vreme ce oricum o sa mancati de trei ori pe zi tot restul vietii dumneavoastra, poate n-ar fi rau sa invatati sa gatiti bine si cu placere! Asa ca suflecati-va manecile si lasati-l pe Jamie Oliver, cel mai cunoscut bucatar al momentului, sa va ajute. Aşadar, indiferent dacă sunteţi student, un cuplu de tineri, un bucătar cu experienţă sau un începător în domeniu, Să gătim cu Jamie va pune la dispozitie o sumedenie de reţete simple şi accesibile, cu care îi veţi da gata pe membrii familiei şi pe oaspeţi. Cartea conţine şi informaţii despre echipamentele de care aveţi nevoie în bucătăria dumneavoastră, sfaturi despre cum să recunoaşteţi şi să gătiţi diferite tipuri de carne, precum şi sugestii privind cumpărarea unor produse de cea mai bună calitate.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
