John Barrow, unul dintre marii cosmologi ai zilelor noastre, ne călăuzeşte într-o călătorie spre începutul timpului, un univers în care temperaturile şi densităţile erau atât de mari încât nu pot fi reconstituite în laborator. Alături de observaţiile astronomice şi sprijinindu-se pe ele, singura cale de abordare este cea a teoriilor speculative care fac apel deopotrivă la rigoare matematică şi fantezie. Suntem conduşi, sub imboldul detectivistic al lui Sherlock Holmes, spre modelele big bang-ului şi ale inflaţiei, spre lumi cu mai multe dimensiuni şi, în cele din urmă, spre concluzia că nu putem trăi decât într-un univers exact ca al nostru.
De acelaşi autor
Sku: JO14BD
Infinitul e fără îndoială cea mai stranie idee pe care au avut-o vreodată oamenii. De unde provine şi ce ne spune ea despre univers? Poate infinitul există în realitate? Poţi face un număr infinit de lucruri într-un timp finit? E oare universul infinit? Cum ar fi să trăim într-un univers în care nimic nu e original şi în care tot ce poate fi făcut e într-adevăr făcut şi refăcut la nesfârşit?
Case de nebuni este povestea unei rupturi, a unui cuplu care se destramă. Gisele se întoarce ca o leoaică în apartamentul ei gol, isterică şi revoltată, înnebunită de noua singurătate, pe care nu o prevăzuse deloc. Îl urăşte pe Damien, căruia îi strigă numele pe care îl adoră, îl cheamă, îl respinge, doreşte să-l omoare pentru a-l putea strânge din nou în braţe… Familiile celor doi nu răman pasive nici ele, şi, în curând, totul se transformă într-un delir, într-o nebunie generală care ne aminteşte de vecinii noştri de palier, de familiile noastre, de noi înşine, dar care ne permite în acelaşi timp să ne detaşăm suficient de mult încât să izbucnim în râs şi să salutăm această performanţă scriitoricească.
Contrar aşteptărilor, nu trebuie să fiţi carismatici şi nu trebuie să aveţi cine ştie ce calităţi ieşite din comun pentru a conduce. Oricine poate conduce, doar nimeni nu s-a născut conducător. Vă este suficient un singur punct forte, să spunem relaţionarea cu oamenii sau talentul de a vinde, dar pentru a fi cu adevărat lider aveţi nevoie de un nivel minim al tuturor celor trei dimensiuni prezente în formulă. De fapt aici e tot secretul, de aceea autorul consideră importantă multiplicarea aptitudinilor şi nu însumarea lor! Oricine se va angaja ca, alături de echipa sa, să creeze viziune, motivaţie şi elan va fi privit ca un lider. Celor trei componente-cheie ale formulei le sunt dedicate câte trei capitole. Azi, la tot pasul ni se cer iniţiative personale, de aceea leadership-ul este o atitudine de viaţă necesară tuturor şi pe care trebuie să o dezvoltăm pentru a ne realiza pe deplin.
„Deveniţi un lider mai eficient ajutându-i pe ceilalţi să se dezvolte“ — acesta este principiul pe care se bazează TAO în coaching, principiu inspirat de dualitatea yin-yang. În prezent, liderii autocraţi nu mai sunt la modă, cheia succesului unei echipe stă în capacitatea liderului de a antrena membrii acesteia, de a şti în ce fel să dezvolte aptitudinile colegilor, de a le folosi potenţialul maxim. Similar cu principiul yin-yang, a-i antrena pe alţii înseamnă a te autoantrena, beneficiile obţinute prin tehnicile de coaching nefiind astfel doar colective, ci şi personale. Secretele excelenţei în coaching se bazează pe furnizarea feedback-ului, pe metode de motivare, pe dezvoltarea capacităţilor de relaţionare şi de cunoaştere a oamenilor. Fiecare capitol prezintă aplicarea unei anumite tehnici de coaching şi se încheie cu un scurt rezumat util pentru punerea în practică. Coaching-ul este util tuturor, nu doar managerilor, căci profesorii, părinţii, şeful unei echipe de constructori, antrenorul unei echipe sportive sau organizatorul unui eveniment sunt tot atâtea exemple de oameni care prin coaching au de câştigat atât profesional, cât şi personal.
Motivul iubirii unui nemuritor (în cazul de faţă, Satana) pentru o muritoare (frumoasa Maria, aşa-zisă fiică a lui Toma Magnus) aduce în discuţie latura romantică a scrierilor lui Leonid Andreev. Numai că Satana lui Andreev, comparativ cu Demonul lui Lermontov sau cel al lui Byron, este o demitizare modernă. Satana semnifică degradarea până la ultimele consecinţe a Demonului lermontovian. Pierzându-şi total grandoarea şi forţa, Satana este un învins al propriului ideal de iubire şi frumuseţe. În Jurnalul Satanei, “otrava mortală” se află în frumuseţea lipsită de conţinut a Mariei. Pierzându-şi iubita, Satana nu se mai poate întoarce de unde a plecat. Experienţa lui omenească este ucigătoare şi definitivă.
Evenimentul literar al anului 2003 în Marea Britanie, romanul de debut al Monicăi Ali a propulsat-o pe autoarea sa direct în topul celor mai talentaţi tineri scriitori britanici realizat de prestigioasa revistă Granta. Dincolo de avalanşa de premii literare, nominalizări şi recenzii hiperentuziaste, Brick Lane este un roman care vorbeşte cu o francheţe şi o luciditate dezarmante, dar şi cu un firesc şi o tandreţe cuceritoare, despre o Anglie contemporană multiculturală şi multietnică, despre dragoste, relaţii umane, identitate, rasă şi familie.
Vreme de mai bine de cinci sute de ani, de la Renaştere şi pană la lumea postbelică, imperiile au reprezentat, intr-o formă sau alta, o trăsătură constantă a climatului politic. Chiar şi astăzi, ele evocă o serie intreagă de figuri pline de vigoare, precum Stanley, Livingstone şi alte personalităţi ale colonialismului; ne amintesc de conchistadorii spanioli sau de uimitoarea extindere a imperiului comercial olandez. Pentru unele ţări, ca Germania şi Italia, visele unor imperii peste mări au fost efemere; pentru altele, ca Statele Unite şi Uniunea Sovietică, activitatea imperialistă a existat dar n-a fost niciodată acceptată ca politică oficială de stat; in acelaşi timp, dispariţia statelor Austro-Ungar şi Otoman a umbrit, in parte, unele dintre dimensiunile imperiale ale acestor entităţi dispărute. La numai cateva generaţii după colapsul definitiv al majorităţii imperiilor europene, subiectul reprezintă incă una dintre problemele “arzătoare” ale istoriei.
O noapte cu întâmplări sinistre sub vechea poartă Rashomon. O crimă relatată de martori care se contrazic între ei şi-şi asumă, fiecare pe cont propriu, fărădelegea. O vizită care-şi află deznodământul într-un paragraf al unei cărţi de Strindberg. O poveste despre paradis şi iad. O parabolă politică cu creaturi ale folclorului japonez. O splendidă efemeridă, o scenă banală, de-o clipă, petrecută într-un tren. Şase povestiri care nu seamănă între ele decât printr-un singur detaliu: sunt scrise cu mână de maestru. Dacă există un sentiment al capodoperei, îl veţi simţi citind povestirile lui Akutagawa.
Versurile Aureliei Marin atesta o certă înzestrare poetică, recogniscibile în sensibilitatea lirică şi în capacitatea sugestivă. Indiferent de tematica lor, poemele au o mişcare hieratică, repetitoare şi promiţătoare în acelaşi timp. Atmosfera lor este, în genere, învăluitoare, pregnantă, insinuantă.` (Mircea Martin) Albul miresei care se vedea în oglindă este a cincea carte de versuri a Aureliei Marin. Firesc ar fi să punem în textul nostru de recomandare spre lectura o scurtă istorie a experienţelor poetice ale autoarei şi să ne folosim de acest demers în decodificarea mesajului din acest volum de poezie. Dar ar fi vorba doar de o opţiune mai mult sau mai puţin orgolios-critica, pentru că poezia Aureliei Marin se articulează, esenţial, pe formele pe care le capătă propria identitate în faţa unor experienţe umane ce tentează limitele. În fond, identitatea este, dacă nu tema, problematica centrală a poeziei ei.
Paul Bogdan transformă proza sa autobiografică in… teatru, iar în acest caz oferă ample indicatii de regie, mai ample decât acţiunea în sine, minimală şi metaforica (poetică), care însă nu pot fi puse în scenă decât pe calculator, aşa cum se procedează cu probele tehnice ale unor clădiri sau maşini, experimentate şi continuu refăcute pe monitoare complexe. Astfel, autorul realizează în premieră, cel puţin la noi, sincretizarea ingenioasă a celor trei genuri literare: liric, epic şi dramatic. Înclin să cred că acest mod de scriere poate fi o soluţie mult aşteptată pentru literatura viitorului, prea mult aşteptată după „eliberarea” cugetului estetic acum aproape două decenii.[…] Sigur că toate aceste artificii, deloc artificiale, ci cu suflet sigur, fac din Arevahar o carte de mare atracţie, atât tehnica, actuală, cât şi afectivă, fiind şi o promisiune confortabilă pentru un viitor căutat al literaturii române.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
