Paul Ricoeur – Fenomenologie şi teologie

Reputaţii filosofi francezi îşi propun să răspundă următoarelor întrebări: există în experienţa religioasă o formă specifică de fenomenalitate care să ajute fenomenologia însăşi în proiectele şi conceptele ei fundamentale? În ce constă specificul hermeneuticii limbajului teologic? De acelaşi autor Cum să înţelegem Biblia La şcoala...

Lucian Dan Teodorovici – Atunci i-am ars două palme

Povestirile sunt absolut surprinzătoare prin umorul lor sec şi negru, prin felul economicos în care sunt scrise, prin morala (socială) pe care o au bine incapsulată într-o aparentă de gratuitate, de poveste spusă fără nici un scop, ba chiar într-un fel nating, neîndemânatic, cu toate amănuntele naive şi cu instantaneele ridicole, de fotografie de epocă. De acelaşi autor Celălalte poveşti de dragoste Circul nostru vă...

Stephen King – Dolores Claiborne

Locuitorii din Little Tall Island au asteptat treizeci de ani sa afle ce s-a întâmplat în acea zi întunecata de iulie, ziua eclipsei totale de soare, când sotul lui Dolores Claiborne a murit. Dar poliţia doreşte să afle ce s-a întâmplat ieri, când Vera Donovan, batrâna senila dar foarte bogata pe care o îngrijea, a murit în conditii suspecte. Tinuta în interogatoriu o noapte întreaga, Dolores marturiseste: „Tot ce-am facut a fost din dragoste.” De acelaşi autor Duma Key...

Dan Ţăranu – Al patrulea element

„Romanul lui Dan Ţăranu e unul care ar putea fi socotit «de actualitate», dacă asta ar spune ceva. Drama lui e pe cât de simplă, pe atât de subtilă, iar viziunea, pe cât de aparent – şi adesea efectiv – frivolă, pe atât de gravă. Dialogul e de o spontaneitate şi de o naturaleţe mai mult decât admirabile, iar limbajul, plin de oralităţi, fireşte, înghite atât argourile zilei, cât şi o partitură sublimată de intertext. Prin nimic însă stridentă, ci părând crescută din verva firească şi autentică a scrisului. Aparenţele acestea frivole sunt echilibrate, atât narativ, cât şi simbolic, de o ieşire în grav. Într-un fel, condiţia umană pare văzută concomitent în cele două dimensiuni – tragică şi futilă. E greu de explicat cum se întâmplă aceasta, dar poate ca dificultatea vine tocmai din talentul cu totul aparte al autorului.” Al....

Antonio Tabucchi – Se face tot mai târziu

Cu romanul polifonic epistolar „Se face tot mai târziu” (2001), Antonio Tabucchi renovează o tradiţie ilustră. Cele 17 personaje masculine ce se adresează, prin tot atâtea scrisori, unor doamne, ţes firul unei însolite drame narative alcătuite concentric, tot atâtea monologuri avide de un răspuns, un răspuns care soseşte în final, distant şi implacabil, rostit de singurul expeditor feminin – o scrisoare circulară, adresată tuturor, sugestiv intitulată „Scrisoare în eter”. Ansamblul este un extraordinar itinerar printre pasiunile omeneşti, unde iubirea reprezintă iluzoriul punct central care, în realitate, conduce către zonele cele mai obscure ale sufletului, într-un teritoriu incert şi misterios. De acelaşi autor Tristano...