Mihaela Rădulescu – Nişte răspunsuri

Spre deosebire de cartea de debut, volumul Nişte răspunsuri îmbină ficţiunea cu publicistica (câteva articole din Elle, revista în care Mihaela Rădulescu semnează o rubrică de 5 ani, şi câteva texte care au apărut în rubrica „De pus pe gând” din Jurnalul...

Alice Botez – Cartea realităţilor fantastice (Jurnal)

Cartea realităţilor fantastice, aşa cum şi-a intitulat Alice Botez straniul jurnal, de fapt mai mult un jurnal intelectual, de reflecţie şi speculaţie filosofică, şi-a început drumul, din câte se pare, în primăvara anului 1937. Prima informaţie privind acest manuscris ne-o ofera Jeni Acterian în jurnalul ei. Este 5 martie 1937 când Alice citeşte prietenei sale, pentru prima dată, „Poemele”. Jeni va nota, ziua următoare: „Mi-a citit aseară Alice din poemele ei. Am stat iar până la 1 noaptea. E în odaia ei o linişte teribil de încărcată şi de grea. Te apasă şi te uşurează în acelaşi timp. Stranii, curioase poeme!”. Volumul nu va vedea lumina tiparului, manuscrisul fiind uitat între proiectele autoarei până în 1945 când manuscrisului iniţial i se mai adaugă o serie de însemnări până în 1946 şi o addenda formată din însemnările de jurnal ale lui Jeni Acterian şi o parte din corespondenţa primită de Alice Botez, toate menite a întregi portretul...

Pierre Bourdieu – Despre televiziune

Despre televiziune a fost tradusă în 24 de ţări.Televiziunea anilor ’50 se dorea culturală şi se slujea, întrucâtva, de monopolul pe care îl deţinea pentru a le impune tuturor produse cu pretenþii culturale (documentare, adaptări după opere clasice, dezbateri culturale etc.) şi pentru a forma gustul marelui public; televiziunea anilor ’90 caută, dimpotrivă, să exploateze şi să flateze aceste gusturi pentru a cuceri o audienţă cât mai largă, oferindu-le telespectatorilor produse brute, a căror paradigmă o constituie talk-show-ul: felii de viaţă, exhibare fără perdea a unor experienţe trăite, de multe ori extreme, apte să satisfacă o anumită formă de voyeurism şi de exhibiţionism.

Vlad Zografi – America şi acustica

„De vreo 25 de ani mi-am dorit să scriu o carte care să se numească America si acustica. De fapt, cartea asta chiar a existat, într-un singur exemplar. Eram student la fizică şi, neavând cursurile litografiate, petreceam câteva ore pe săptămână în biblioteca facultăţii. Veneau acolo să citească studenţi, dar şi profesori sau cercetători de la institutele de fizică, într-o linişte aproape perfectă — se auzeau numai hârtiile foşnind şi câte-o tuse reţinută. Când, într-o bună zi, am luat din raft cursul de mecanică şi acustică, n-am observat decât că, în loc de hărtănitul exemplar broşat dintotdeauna, ţineam în mâini o carte legată între coperţi tari. M-am aşezat la masă, am citit o vreme, apoi am închis cartea. Şi atunci am văzut că pe cotor scria, cu litere argintii, ceva neverosimil şi minunat: America şi acustica. Mi-e imposibil să mai aflu acum dacă cel care legase cursul litografiat făcuse un gest extravagant sau pur şi simplu citise greşit titlul. Acum vreo 25 de ani însă, în liniştea din bibliotecă am început să râd. Şi cu cât mă chinuiam să mă abţin, cu atât râsul ieşea din mine mai violent, tiranic, imposibil de stăpânit. Între timp, râsul acesta, ca un sunet fundamental, a devenit unul interior, îngropat sub gravitatea zilelor. Cu cât aberaţiile-orori trăite şi văzute se adunau, fără să-mi dau seama, în subteran râsul se limpezea. Până când a ieşit la suprafaţă în piesele din America şi acustica.” (Vlad...

Louis James – Ghidul xenofobului. Austreicii

Într-o lume ideala, între Ordnung “ordine” si Gemütlichkeit „confort” exista o armonie perfecta: într-un astfel de univers, nimeni nu scapa scrum de tigara pe covor si hârtia igienica nu se termina nici­odata. Domnul si doamna österreicher stau fericiti, cocotati în cuibusorul lor care nu se murda­reste niciodata, facând dragoste si crescându-si puii în timpul care le mai ramâne între curatenie si lustruitul...