Milorad Paviċ – Mantia de stele

De Alexandru Cristian Visul este un mister al timpului. Când visăm ieşim din timpul  cognoscibil sau intrăm într-ul alt timp? Visul este o depăşire a vieţii, mulţi văd visul ca pe o proiecţie a incoştientului. Citeşte câteva pagini Milorad Pavić vede visul ca pe o parte a timpului. Romanul său Mantia de stele (Zvezdani Plašt) este un roman plin de forţă onirică. Visul este tema centrală a acestui roman plin de iluzie. Căderea în vis (catabaza) şi ieşirea din vis( anabaza ) sunt temele centrale ale romanului. Declanşarea acţiunii este provocată de găsirea unei cărţi astrologice care poartă titlul Mantia de Stele a împăratului Henric al-II-lea. Scenele se succed cu repezicune. Spaţiul iugoslav este un spaţiu în care timpul îşi împleteşte fuiorul pe diferite meridiane istorice. De la despoţii sârbi ai secolului al-XV-lea la bombardamentele N.A.T.O. Totul este o scurgere a timpului. O scurgere necontrolată, continuă şi egală. Romanul este construit din mai multe poveşti. Este o povestire în ramă, un roman-puzzle. Poveştile sunt guvernate de simboluri zodiacale care sunt atent analizate. O interesantă poveste este cea a furtului de timp. Un bărbat din secolul al-XVIII-lea reuseşte să fure timp pentru se vindeca şi trăi mai mult . Timpul furat provine din alt secol, secolul XX. Acestă poveste ne arată că timpul este egal împărţit pentru toţi. Timpul nu poate fi împrumutat sau furat. Timpul este un bun dat de către Creator, clepsidra nu poate fi întoarsă decât de o forţă supremă. Pavić explorează şi fascinanta idee a morţii. Există o moarte secundară, omul care moare timp de 40 de zile nu realizează că moare. Acestă poveste confirmă prezenţa a două dimensiuni. Prima este cea telurică în care omul îşi duce viaţa în limite temporale apoi cea celestă unde timpul nu mai contează. Moartea este împlinirea actului suprem numit viaţa. Moartea este măsura tuturor lucrurilor, spun vechii înţelepţi. Cu...

Dostoievski – Idiotul

De Alexandru Cristian Bunătatea este o virtute aleasă. A fi un om bun înseamnă a înţelege imperfecţiunea omului,   a-l accepta şi a-l ierta. Uneori bunătatea poate fi luată ca un semn de naivitate sau mai grav, pură prostie. Idiotul este un prinţ care este un inadaptat perpetuu. Lev Nikolaievici Mîşkin este ultimul din familia sa, este un om inteligent dar care suferă din păcate de o maladie frecventă în acele timpuri, epilepsia. Epilepticii sunt oameni extrem de sensibili şi în stare de multe sacrificii. Ca orice bărbat acest prinţ este îndrăgostit de o femeie care se joacă cu mintea şi cu sentimentele sale. Iubirea ei este inexistentă, Natalia Filipovna este genul de femeie fatală care doreşte ca bărbaţii să fie sclavi nu parteneri. Prinţul Mîşkin este “idiot” de bun şi de îngăduitor cu toţi oamenii din viaţa sa. Este un om care nu protestează la nicio nedreptate este un om  care acceptă multe deoarece este un om cu un suflet rar şi pur. Maladia sa l-a făcut să vadă viaţa în alt mod. Viaţa este prea scurtă pentru a ne chinui şi a fi răi unii cu alţii. Dostoievski a zugrăvit un personaj ieşit din comun. Mulţi critici şi istorici literari cred că acest prinţ este un alter ego al lui Dostoiesvki. Nu poate fi o afirmaţie extrem de fundamentată  deoarece în toate romanele sale putem vedea o parte a sufletului acestui genial creator. Romanul este plin de întrebări unele fără răspuns. Întrebarea centrală este legată de neadaptarea unui om. Acesta poate trăi într-o astfel de lume mult timp? Şi dacă poate trăi atunci în ce mod poate trăi. Putem spune  că acest roman este unul care urmăreşte viaţa unor oameni înzestraţi cu calităţi mari. Oamenii simpli nu vor recunoaşte oamenii mari pentru că nu pot ori nu doresc acest lucru. Femeia pe care prinţul o iubeşte va pieri...

Eugen Ovidiu Chirovici – Noua economie

De Alexandru Cristian Spre o nouă economie Activitatea economică ne conduce viaţa. Fără o sursă de venit omul nu poate supravieţui. În vechime sursa de venit era pământul acum sunt banii. O diminuarea a sursei de venit reprezintă un motiv de maximă îngrijorare a omului. Criza economică declanşată în zilele noastre  este o spaimă generală. Pe buzele tuturor auzi un singur cuvânt criză. Ieşirea din criză este un moment pe care toţi îl aşteptăm. Pentru acel moment sau chiar în timpul crizei este util să citim cartea NOUA ECONOMIE-ABC pentru viitorii milionari de Eugen Ovidiu Chirovici.  Este util oricând să citim o carte dar ştim cu toţi că posibilitatea implementării unei afaceri este destul de greoaie în momente de recesiune economică. O carte scrisă în stilul dialogurilor  platoniciene. În 12 dialoguri autorul expune ideile despre naşterea unei noi paradigme economice, Noua Economie. Noua economie este o economie dinamică, interconectată. O economie în care revoluţia informaţională este prezentă în toate palierele. Cu o singură apăsare pe tastatură poţi juca la burse, poţi transfera bani sau încheia contracte. Geografia nu mai este un impediment, spune Eugen Ovidiu Chirovici. Economia se naşte din genetică, oamenii sunt dramatic diferiţi în abilităţi şi nevoi, remarcă autorul. Schimbul este forma incipientă a economiei, este scânteia primordială. De la începuturile economiei până în prezent omul a fost condus de  dorinţa de a câştiga mai mult şi într-un timp mai scurt. Bunăstarea obţinută pe o cale mai rapidă este un atribut al omului. Tenaţia de a păcăli a existat dintotdeuna spune autorul. În anumite perioade economice stagnarea economică a fost produsă de mai mulţi factori care s-au succedat sau au coexistat. Geografia, Biserica au fost doi dintre cei mai importanţi astfel de factori. Odată cu Marea Ciumă , supremaţia Bisericii s-a erodat. Reforma a apărut pe fondul dărâmării supremaţiei seculare a Bisericii. Concomitent cu aceasta în domeniul...

Sofia Matei – Somalia, Mon Amour

De Marius Ghilezan Thriller-ul românesc, prin “Somalia, Mon Amour,” prinde consistenţă. Personajul Stelian Munteanu este la a treia cădere în universul intrigilor poliţiste. Aventurier, afemeiat, dar om cu parte de carte, fiind ziarist şi editor în civilie, ajunge mereu în situaţii imprevizibile, fără să ni se destăinuie dacă aparţine sau nu sistemului de informaţii. Interesantă găselniţa autorului de a pune pe copertă şi personajul principal, dar fără chip, doar cu nume.  Astfel, fiecare îşi poate imagina chipul analistului de geo-politică, Sofia Matei, ce joacă diferite roluri. Cum altfel, cartea de aventură porneşte printr-un flirt, cam lung, ce-i drept, dintre Stelian şi Sofia. Femeia trebuie să plece la datorie în îndepărtata Somalie. Acolo unde reţelele de informaţii vechi, de expresie comunistă, se întrepătrund cu cele noi, occidentale. Interesele economice şi politice primează. Pirateria e doar mijlocul, nu scopul acţiunii. Antrenorul îşi aruncă destul de greu personajele în luptă. Dramatismul operaţiunilor militare şi ale conflictelor dintre serviciile secrete apare doar la jumătatea cărţii. Mulţi cititori ai genului se pot pierde pe drum. Adevărat că intriga din partea a doua e de zile mari. Printre foile cărţii eşti răscolit. Nu mai ştii cine reprezintă binele şi cine e răul. Că petrolul, aurul şi securiştii sunt acolo la ei acasă, nu e o noutate. Ţesătura de interese şi profilurile personajelor sunt captivante. Cine pe cine trădează? Mai există printre personaje persoane care nu joacă la două capete? Finalul e demn de un Spielberg. Cine învinge? Evindent, binele. Nici în final nu ne prindem de ce Somalia e dragostea autorului. Despre compania “Select Amour” ni se spune că era direct subvenţionată de la Washington, dar o ţară de conflict e greu să fie iubită. Probabil că titlul e marketing, iar conţinutul a blatul de lucru. Cartea are o acţiune captivantă. Merită citită.   Order Somalia, Mon Amour Preţ @ RON35,00 Qty: Adauga in cosul...

Andrei Ruse – Soni

De Marius Ghilezan Prin „Soni” l-am cunoscut pe Andrei Ruse. Personajul a făcutut ocolul netului de la Dăbuleni până în Fundul Moldovei. Un sinopsis scurt, clar şi acroşant. Aşa m-am decis să cunosc mai  întâi autorul. Un tânăr mai puţin nervos decât mine, şi mai optimist. Bătăios, din fire, lung la vorbă, dar scurt la frază. Ceaa ce m-a convins să pun mâna pe carte. Povestea Soniei,  Soni, pentru prieteni,  este simplă. O tânără la 20 şi ceva de ani află că are cancer în ultima fază. Decide să trăiască viaţa la maxim. Sex, droguri şi boală. Totul extrem de dens. Scrisul este în acord cu viteza vieţii. La cei bolnavi timpul se comprimă. Doar în astfel de stări degradante, îţi dai seama de valoarea darului lui Dumnezeu. Autorul povesteşte în ritm cinematografic aventurile fetei, decise să-şi consume cu poftă măruntele clipe rămase. Ce e interesant e că naratorul nu stă deoparte. Decide să intre în scenă. Ca debutant. Răscoleşte prin sertarele existenţei fiinţei devorate de viermele bolii, în loc să profite de un trup ce i se oferă lasciv. Nu promite că scrie romanul. Lasă cititorul să se dumirească. Schimburile de mailuri îi trădează apetitul pentru poveste. Fata l-a incitat la scris. Şi-a fixat dead-line-ul. Timpul zbura. Cititind mi-am amintit de poezia lui George Lână, timişoreanul meu, care în volumul Tulpina mea nevăzută are încercări reuşite de condensare a spaţiului dintre două secunde.  E incredibil cum poţi măsura timpul când vezi finish-ul ca o provocare, ca pe o amăgire, dar ca staţie sigură pentru fiecare dintre noi. Dimensiunea vieţii are în spaţiul  dintre cuvintele gong şi imperativele morţii gust de iarbă, mestecată cu adrenalină şi pofta de fugă. În cartea lui Andrei Ruse personajul aduce, conştient sau inconştient, un elogiu acelui carpediem pe care-l uităm permanent. Parcă John Lenon zicea că viaţa e ceea ce trece pe lângă...

Ernesto Sabato – La Resistencia

De Alexandru Cristian O lume plină de tehnologie, dominată de internet şi de tehnică, o lume în care iubirea a devenit condiţionată de tehnologie, în care internetul este vectorul cel mai important de comunicare.O lume înlănţuite în fire şi mii de unde. A lupta în această lume te defineşte ca un erou post-modern, un erou anti-tehnologic, rezistenţa lui Ernesto Sabato este remarcabilă.Într-o reflexie împotriva masificării, clonării, globalizării Sabato ne provoacă la o rezistenţă pe care trebuie să o ducem ca o nouă cruce, un nou drum al Golgotei presărat de o tehnologie dezumanizantă. Rezistenţa(La Resistencia) este o carte manifest, un apel la supravieţuire, un monument de apărare  al speciei umane. Împărţită în cinci scrisori, eu le-am numit epistole, cartea este scrisă cu pasiune nedisimulată şi cu tumult interior.Din prima scrisoare, Sabato ne spune că un cutremur ameninţă civilizaţia şi specia noastră în care trăim aparent lipsiţi de griji , un cutremur pe care valorile spiritului nu pot să-l oprească.Televiziunea este opiul popoarelor reintrepretând butada celebră a lui Marx, Sabato ne trage un grav semnal de alarmă.Televiziunea dezumanizează, răceşte omul, îl goleşte de sentimente, îl bestializează, îl coboară pe un stadiu josnic al evoluţiei sale. În a doua epistolă, Sabato ne spune că valori precum demnitatea, respectul, ruşinea sunt considerate valori antice.Sunt lucruri despre care se vorbeşte numai în basme sau în poveştile despre război ale bunicilor noştrii.Citându-l pe marele Mircea Eliade care spunea că fiecare concepţie despre lume trebuie trăită înăuntrul ei, Sabato ne reliefează că noi nu mai avem o lume în care să trăim.Globalizarea duce la masificare, la atomizare şi chiar la clonarea fiinţei umane, oameni cu gusturi asemănătoare, cu pasiuni identice, fără unicitate sau personalitate, fiinţe golite de sens şi de substanţă, aneantizarea fiinţei. Sentimentul dominant al acestei lumi este cel de orfanitate, de singurătate perpetuă.Omul este singur pentru că s-a înconjurat de tehnologie care nu...