Savatie Baștovoi – Audienţă la un demon mut

De Cristian Alexandru Biserica a fost controversată. Istoria bisericii este diferită de istoria credinţei. Iisus Hristos şi-a clădit credinţa pe Biserica Sa. Dar dacă biserica Sa l-a trădat?  Răstignirea lui Iisus Hristos este moartea lumii vechi şi naşterea lumii noi. Audienţă la un demon mut este povestea cutremurătoare despre Biserica Ortodoxă şi păcatele ei. Regimul sovietic a omorât 200.000 de ierarhi, preoţi, monahi şi monahii. A fost un regim în care Biblia a fost schimbată cu Capitalul lui Karl Marx. De ce a fost nociv? Pentru că singura credinţa era progresul prin om nu prin Dumnezeu, era o întărire a esenţei Űbermensch-ului lui Nietzsche. Victor Rotaru este un profesor de fizică de la Chişinău. Ateu convins acesta participă în anul 1987 la Moscova la o şedinţă care îi va schimba viaţa. După această şedinţă Victor va fi convins că Dumnezeu există şi că are o putere covârşitoare. În el se naşte întrebarea: De ce oamenii vor să-l alunge pe Dumnezeu? Răspunsul este dat de investigaţii amănuţite. În zeci de ani va descoperi o legătură mistică dintre masonerie şi biserică. Este masoneria infiltrată în Biserică sau invers? Serviciile secrete vor să manipuleze oamenii prin Biserică sau nu?  Crimele de la Sf.Ana îngrozesc România, Episcopul K este obedient unor stăpâni, patriarhii ecumenici sunt masoni. Toate aceste întrebări şi răspunsuri se ridică într-o Audienţă la un demon mut iar răspunsul se găseşte la finalul acestei cărţi uluitoare despre Biserică. Comparabilă cu Codul lui Da Vinci sau Îngeri şi Demoni, Audienţă la un demon mut are avantajul să ne releve adevăruri cunoscute de care ne lovim la tot pasul. Oare Biserica l-a trădat pe Hristos închinându-se unui cult care este patronat de un stăpân luminat şi tenebros? Scrisă ca o anchetă istorică, filosofică şi jurnalistică această carte este mişcătoare prin adevărurile profunde pe care le expune. Ieromonahul Savatie Baştovoi este un scriitor talentat...

Ismail Kadare – Amurgul zeilor stepei

De Gabriel Daliş Amurgul zeilor stepei este un roman autobiografic pe care Ismail Kadare l-a scris după 20 de ani de la evenimenetele care vor deveni subiect principal al acestei cărţi apărute în 1976. Ne aflăm în primii ani după moartea lui Stalin, când Hrusciov începuse destalinizarea Uniunii Sovietice, proces care va atrage furia liderului albanez Enver Hodja, un cunoscut prostalinist. Noua politică a Moscovei va duce la încetarea privilegiilor dintre Albania şi Uniunea Sovietică, studenţii şi bursierii albanezi fiindu-le recomandate noi reguli de conduită în relaţiile cu cetăţenii sovietici, nepermiţându-li-se anturajul cu tinerele domnişoare moscovite.   În această conjunctură politică, Ismail Kadare, bursier în tabăra de creaţie literară a Institutului Maxim Gorki din Moscova, va simţi pe deplin atitudinea discriminatorie a scriitorilor ruşi bursieri ai aceluiaşi Institut, îndreptată asupra albanezilor.  Fără a se victimiza, Kadare va fi atent la relaţia amoroasă, dar imposibilă, dintre el şi rusoaica Lida Snieghina, o “blondă cu reflex argintiu de lună”, de care se va îndrăgosti. Order Amurgul zeilor stepei Preţ @ RON26,00 Qty: Adauga in cosul de...

Lorena Lupu – Dona Juana

De Marius Ghilezan Cartea „Dona Juana” este un fals roman erotic. O cronică a vieţii de noapte dintr-un club gay „Bizarre” prin trăirile unui travestit care nu oferă o abundenţă de scene de amor. Erosul este tangent cu endorfina. Sexul este mai mult comentat. Autoarea încearcă să construiască o identitate transexuală lui Don Juan, dar nu reuşeşte decât să ridiculizeze eternul masculin. Mi-e greu să cred că Iulius Cesar ar fi spus: „eu sunt bărbatul tuturor femeilor şi femeia tuturor bărbaţilor”, aşa cum apare în carte, mai ales că Împăratul nu şi-a recunoscut niciodată homosexualitatea. Istoricii pun aceste aprecieri în gura adversarilor politici. Nu prea puţini. „I’m just a gigolo!”  It’s enough! ar zice simplu, criticul simandicos. It’s just about sex! sare cititorul. Şi aici Lorena Lupu reuşeşte o partitură interesantă. Prin Dona, ea este dirijorul. Soliştii i se supun. Patronul clubului Alfonsinho e fără chip, uşor de citit ca profil psihologic, după modul în care a montat pişoarele în forma buzelor Angelinei Jolie. Dudettele (probabil amfitrioanele) sunt personaje auxiliare, în timp ce clienţii sunt „ciudaţii fără viaţă socială reală, care se mint că în spaţiul clubului se pot impregna cu esenţa coolness-ului, toţi nebunii benigni cu lumi paralele în creiere.” În piesa jucată apare Gloria şi scena de sado-masochism. Nimic ultragiant pentru spectatorii convinşi că scenograful nu se schimbă. Dacă „pulifricii” sunt ridiculizaţi, gemenii gay, Carol şi Silvian, au o fizionomie ştearsă, de dansatori fără identitate. Anton, ţigănuşul slăbănog de la spălătorul de vase, identificat spre final cu numele de botez Confort, primeşte o atenţie specială. La fel ca şi Virgil, şoferul de taxi. Restul e …cancan. Şirul confesiv din spatele butaforiei clubului gay se întrerupe dintr-o scenă de gelozie. Apare Mircea, un băiat de bani gata, care-i suceşte mintea lui Sysy,  şi-i propune o Thailandă cu mult sex. Patronul înnebuneşte şi decide să închidă acaretul. În final,...

Gabriel Garcia Marquez – Toamna patriarhului

24.99 – 12.49 Lei Premiul Nobel pentru Literatură, 1982 De Alexandru Cristian „pentru romanele și povestirile sale în care fantasticul și realul se îmbină într-o bogată lume imaginară ce reflectă viața și conflictele unui continent”. O lume tristă, un regat al tristeţii, o lume în care binele este uitat şi unde visul este atât de prezent ca şi mizeria. Un dictator este o fiinţă care îşi uită sufletul şi locul în viaţă. Lumea nu trebuie condusă, după vise şi în splendidă izolare, pentru a o conduce trebuie să trăieşti în mijlocul ei, izolarea înseamnă pierderea contactului cu realitatea şi autozeificarea unui conducător fără judecată. O democraţie înseamnă discurs public şi relaţii interpersonale, o dictatură tăcere şi ascundere. Aceaste este atmosfera romanului Toamna Patriarhului(El otoňo del patriarca), un roman despre adevăr şi trădare. Romanul începe cu imaginea palatului prezidenţial în ruine şi cu trupul fără viaţă al dictatorului, un film derulat în sens invers. Simţindu-se mereu în primejdie dictatorul are o dublură oficială, este înconjurat de un câine, se închide cu trei zăvoare şi trei lacăte în cameră. Destinul său a fost influenţat  de fineţea mâinii lui, fără să aibă liniile sorţii el a fost predestinat să fie un rege. Pentru a putea conduce singur şi absolut îşi va lichida toţi colaboratorii, în afară de Saturno Santos un general indian îmbrăcat în poncho şi care umblă desculţ, îngerul păzitor al bătrânului dictator.Cu o vârstă neidentificată dar destul de mare între 107 şi 232 de ani, dictatorul este condus de pasiuni erotice nefireşti, degradarea sa putem să o comparăm cu limita de jos a degenerării umane, de la proxenetism la pedofilie. Desfrâul este o caracteristică proprie  conducătorilor puternici şi fără limite, aceştia în cele din urmă ajung zei peste o ţară sfărâmată sub greutatea mâinii lor plină de cruzime. Marele Cezar la triumfuri sau alte celebrări, avea un preot care îi...

Coetzee J.M. – Maestrul din Petersburg

Premiul Nobel pentru Literatură, 2003 De Alexandru Cristian Premiul Nobel pentru literatură i se acordă lui J.M. Coetzee, care înfăţişează într-o multitudine de feluri surprinzătoarea implicare a outsiderului.“ Eternul duel tată-fiu este prezent în opera marilor scriitori ai lumii. Pe scena istoriei acest duel poate fi comparat cu lupta pentru supremaţie dintre o civilizaţie mai tânără şi una mai veche. Lupta pentru recunoaştere este parte componentă a fiinţei umane. Un scriitor de renume îşi pierde fiul, durerea sa este imensă. Bolnav şi ros de remuşcări se întoarce în oraşul crimei, Petersburg. Maestrul din Petersburg ( The Master of Petersburg ) a lui John Maxwell Coetzee este un roman despre relaţia tată fiu. Moartea fiului marelui scriitor este învăluită în mister. Neputinţa acestui mare scriitor se transformă într-o ură împotriva tuturor care trăiesc. Nu poate înţelege de ce tocmai fiul său a murit. De ce moartea l-a ales? Această frământare este prezentă pe tot parcursul acestui roman. Măcinat de epilepsie, pe care o numeşte boala prăbuşirii , marele scriitor trăieşte cu o mare vinovăţie. Este el autorul moral al dispariţiei fiului său? Răspunsurile din roman sunt pline de mirare.  Fiul său era membru al unei organizaţii clandestine revoluţionare, Răzbunarea Poporului, una dintre sutele organizaţii de acest fel  din Rusia veacului al-XIX-lea. Dragostea este o confirmare a morţii. Impulsul erotic este o certitudine că nu vom mai exista: Un trup apt de noi experienţe, o conştiinţă care ştie că vine moartea. Tema centrală a romanului este eternul duel dintre tată şi fiu. Fiul îşi omoară tatăl imaginar sau tatăl fiul. Fiul marelui scriitor nu era fiul său natural, era fiul vitreg. Ataşamentul marelui scriitor ne poate indica o vinovăţie. L-a împins marele scriitor pe fiul său la moarte?  Trădarea este prezentă pretutindeni, în mintea marelui scriitor el însuşi este o trădare. O trădare fără limite o spovedanie fără sfârşit. Mi-am pierdut...

Philip Roth – Sânul

De Gabriel Daliș O povestire extravagantă, kafkiană, burlescă, dezvăluie “Sînul” de Philip Roth – scriitor propus de câteva ori pentru premiul Nobel pentru Literatură din partea Statelor Unite și cel de-al treilea autor american în viață a cărui operă completă va fi publicată de Library of America. “Sînul” este un roman lucid, eruptiv, obsesiv, sexuat, în care psihanaliza joacă un rol esențial, iar noțiunea de indentitate umană se află în remodelare și redescriere. “Sînul” demontează ideea de puritate în favoarea monstruozității omului agasat de întrebări și dorințe dezumanizante. Un roman inteligent, libertin, grotesc, pe alocuri amuzant și extrem care amintește de “Nasul” lui Gogol și de “Metamorfoza” lui Kafka, opere în care își va găsi similitudini însuși eroul cărții, David Kepesh – profesorul care s-a trezit într-o zi transformat într-un sân imens. Frica de moarte ne face nebuni, sexul este singura invenție care aduce plăcere și nu groază, devenim, mai devreme sau maitârziu,disperați că totul e banal și în intimitate putem fi penibili.   De acelaşi autor Indignare Operaţiunea Shylock Pata umană Povestea lui Orişicine Viaţa mea de...