Kafka – Corespondenţă. 3 Volume

Cele 377 de scrisori trimise între anii 1900-1912, dintre care 15 sunt publicate pentru prima oara în acest volum, reflectă cea mai intensă şi memorabilă perioadă din viaţa lui Kafka: Prieteniile cu Oskar Pllak, Paul Kisch, Max Brod, Ernst Rowohlt – pe când era student al Facultăţii de Drept, iar, mai apoi, angajat al unei firme de asigurări din Praga -, prima iubire închinată lui Hedwig Weiler… cea mai însemnată parte a acestui volum o reprezintă cele peste 100 de epistole pline de pasiune şi emoţie, dedicate viitoarei sale logodnice, Felice Bauer. Anii 1913-1914 marchează cea mai bine documentată perioadă din viaţa lui Franz Kafka. Accentul cade, în acest al doilea volum, pe corespondenţa autorului cu Felice Bauer. Însă din octombrie 1913 apare pe scenă un nou personaj: Grete Bloch, prietenă a lui Felice Bauer şi intermediară în relaţia acesteia cu Kafka. În liniştea unei astfel de lumi monotone, putem surprinde, precum un barometru, variaţiile liniştii, ale neliniştii şi ale furtunilor; liniştea primilor ani, neliniştea primelor poveşti de prietenie şi de dragoste şi, în cele din urmă, furtuna care izbucneşte odată cu scrisorile către domnişoara Felice Bauer. Rareori a existat o asemenea descătuşare într-o operă. – Hanns Zischler Conflictele din viaţa lui Kafka se accentuează dramatic din anul 1914. Începe Primul Război Mondial, un eveniment care îl va surprinde pe scriitor la Praga, unde lucra ca funcţionar, dându-i peste cap toate planurile unei existenţe libere. El trece, cu toate acestea, printr-o intensă fază de creaţie, se nasc Procesul şi Colonia penitenciară. Presiunea exterioară exercitată de familie, viaţa ingrată şi monotonă de funcţionar cezaro-crăiesc şi „lupta pentru căsătoria cu Felice Bauer” îl debusolează pe scriitor. Paradoxal, odată cu declanşarea tuberculozei, în 1917, Kafka începe să vadă lucrurile mai clar, mărturisind el însuşi că viaţa sa a căpătat dimensiuni mai simple. De acelaşi autor Procesul...

Andre Maurois – Scrisoare deschisă către un tânăr

Seria episotolară are în cartea lui Andre Maurois un îndreptar etic. „Am optzeci de ani; dumneavoastră aveţi douăzeci. Toţi cei care vă cunosc îmi vorbesc despre meritele dumneavoastră. Or, îmi cereţi să vă dau câteva sfaturi asupra conduitei de viaţă, pe scurt «o scrisoare de învăţătură» ca aceea pe care, în scrierile lui Balzac, doamna de Mortsauf o scrie pentru Félix de Vandenesse sau ca aceea pe care Goethe o compune pentru Wilhelm Meister. Vă mărturisesc că cererea dumneavoastră mi-a făcut plăcere.“ De acelaşi autor Un don Juan. Viaţa lui...

Carmen Firan – Miracole mici şi mijlocii

Când nu scrie poezie sau proză, Carmen Firan se împarte între cele două patrii despărţite de Ocean, merge la teatru, la concerte, la expoziţii, observă strada, se implică în viaţa cetăţii (mai tristă sau mai veselă) sau bate lumea din Patagonia în India şi de acolo în Chile… Toate aceste mişcări ne ajung însă prin fluiditatea textului scris. Carmen nu relatează fapte sau întâmplări, ci le mediază printr-o originală şi adesea incomodă combinaţie de inteligenţă şi sensibilitate. Poţi să nu fii de acord cu ea, dar e imposibil să nu-i citeşti textele până la capăt. Cele două patrii se reevaluează astfel una prin cealaltă, iar spiritul ei critic e ascuţit ca un...

Milan Kundera – O întâlnire

Aproximativ treizeci de articole (uneori revăzute) compun această scriere care se declină în registre deja explorate în Testamente trădate şi Arta romanului. Îl vedem pe Kundera în atelierul lui, printre egali, confruntându-se cu iluştrii săi înaintaşi (Broch, Nezval, Milosz, Hrabal…), cu contemporanii săi (Fuentes, Chamoiseau, Škvorecký, Gombrowicz…), cu muzicienii săi (Janáček, Schönberg, Xenakis…), cu pictorii săi (Bacon, Matisse). Alături de ei, prin intermediul lor, meditează, experimentează, face digresiuni, verifică. În O întâlnire un tehnician vorbeşte despre meseria lui cu nişte colegi. În măsura în care ne interesăm de culisele creaţiei, va fi uşor să culegem o bogată recoltă de inteligenţă şi umor acid. Fiindcă acest jurnal de bord ni-l înfăţişează pe Kundera la pândă şi patrulând în operele pe care le admiră pentru a descoperi răspunsuri la întrebările pe care şi le pune. De ce protagoniştii marilor romane (Valmont, omul fără însuşiri, Don Quijote, naratorul proustian etc.) nu au niciodată copii? Când şi de câte ori a făcut dragoste Anna Karenina cu Vronski? De ce insistă atât de mult exegeţii lui Brecht asupra igienei lui îndoielnice? De ce se scuză Aragon că e romancier? Cum procedează Malaparte pentru a inventa forma romanului său Kaputt? Prin ce mister, potrivit cărei legi, se strecoară grotescul în oroare şi plictiseala în tragedie? De acelaşi autor Insuportabila uşurătate a...

Eugene Ionesco – A rupe tăcerea

„Sunt asemeni lui Iov, omul care, pierzând divinitatea, priveşte spre golul rămas şi numai înţelege nimic. Singura forţă ce-mi rămâne este refuzul. Refuzul de a mă supune, de a accepta să dau libertatea pe linişte, pe anestezie – acest pact modern cu diavolul pe care atâţia oameni din ţările oprimate îl fac pentru «a fi lăsaţi în pace»”(Eugene Ionesco) De acelaşi autor Teatru XI Order A rupe tăcerea Preţ @ RON17,00 Qty: Adauga in cosul de...

Proust – În căutarea timpului pierdut. Vol. 1-6

Conţine 6 volume: 1. Swann 2. La umbra fetelor în floare 3. Guermantes 4. Sodoma şi Gomora 5. Captivă. Fugară 6. Timpul regăsit De acelaşi autor...