Cele 377 de scrisori trimise între anii 1900-1912, dintre care 15 sunt publicate pentru prima oara în acest volum, reflectă cea mai intensă şi memorabilă perioadă din viaţa lui Kafka: Prieteniile cu Oskar Pllak, Paul Kisch, Max Brod, Ernst Rowohlt – pe când era student al Facultăţii de Drept, iar, mai apoi, angajat al unei firme de asigurări din Praga -, prima iubire închinată lui Hedwig Weiler… cea mai însemnată parte a acestui volum o reprezintă cele peste 100 de epistole pline de pasiune şi emoţie, dedicate viitoarei sale logodnice, Felice Bauer.
Anii 1913-1914 marchează cea mai bine documentată perioadă din viaţa lui Franz Kafka. Accentul cade, în acest al doilea volum, pe corespondenţa autorului cu Felice Bauer. Însă din octombrie 1913 apare pe scenă un nou personaj: Grete Bloch, prietenă a lui Felice Bauer şi intermediară în relaţia acesteia cu Kafka. În liniştea unei astfel de lumi monotone, putem surprinde, precum un barometru, variaţiile liniştii, ale neliniştii şi ale furtunilor; liniştea primilor ani, neliniştea primelor poveşti de prietenie şi de dragoste şi, în cele din urmă, furtuna care izbucneşte odată cu scrisorile către domnişoara Felice Bauer. Rareori a existat o asemenea descătuşare într-o operă. – Hanns Zischler
Conflictele din viaţa lui Kafka se accentuează dramatic din anul 1914. Începe Primul Război Mondial, un eveniment care îl va surprinde pe scriitor la Praga, unde lucra ca funcţionar, dându-i peste cap toate planurile unei existenţe libere. El trece, cu toate acestea, printr-o intensă fază de creaţie, se nasc Procesul şi Colonia penitenciară. Presiunea exterioară exercitată de familie, viaţa ingrată şi monotonă de funcţionar cezaro-crăiesc şi „lupta pentru căsătoria cu Felice Bauer” îl debusolează pe scriitor. Paradoxal, odată cu declanşarea tuberculozei, în 1917, Kafka începe să vadă lucrurile mai clar, mărturisind el însuşi că viaţa sa a căpătat dimensiuni mai simple.
De acelaşi autor
Leave a Reply