Alain de Botton – Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

De data aceasta vă propunem o scurtă ieşire din ficţiune şi un plonjon în cotidian. Aveţi în mână câteva foarte frumoase eseuri. Dar, aşezate ca o plasă cu ochiuri dese peste lucrurile din lumea de azi, ele formează un fel de roman al prezentului. Ce se petrece în sufletul unui bărbat necăsătorit în timpul unei călătorii cu trenul, locurile încărcate de tristeţe de pe şosele sau din oraşe, apoi aeroportul, grădina zoologică, farmecul ascuns al Zürichului sunt câteva pretexte pentru o privire blândă şi consolatoare către lumea obişnuită în care trăim. Dacă v-aţi săturat de aventurile lui Superman, dacă sunteţi melancolici, vă puteţi odihni în aceste pagini: „Probabil cărţile triste ne consolează cel mai bine când suntem trişti.“ de acelaşi autor: Consolările...

Richard Dawkins – Un rău pornit din Eden. Codul genetic, calculatorul şi evoluţia speciilor

Pentru Richard Dawkins evoluţia seamănă cu „răul pornit din Eden” despre care vorbeşte Biblia, un rău al informaţiei purtate de ADN, în curgerea căruia genele se unesc, concurează şi uneori se separă, formând specii noi. Pornind de la analogia între mecanismele genetice şi calculator, ideea centrală a cărţii Un rău pornit din Eden. Codul genetic, calculatorul şi evoluţia speciilor este că omul funcţionează ca „o maşină de supravieţuire”, programata astfel încât genele să se perpetueze. Acest model informatic ii permite lui Dawkins sa abordeze problemele fundamentale din biologie: cum a explodat „bomba replicaţiei” numită viaţa; cum au evoluat speciile şi care e cauza diversităţii lor; de ce copacii din păduri sunt înalţi, deşi e mai economic să fie scunzi; de ce moştenim genele unor maladii fatale; cum a fost primul om. Autor a numeroase cărţi de mare răsunet şi influenţă (între care Ceasornicarul orb, apărut  la Humanitas), Richard Dawkins, în prezent profesor la Oxford, este unul dintre cei mai cunoscuţi biologi...

Miguel de Unamuno – Secretul vieţii şi alte eseuri

„Din aserţiunile unamuniene: «Al meu» îl preceda pe «eu»; E inevitabil să avem idei, dar nu trebuie să fim posedaţi de ele, căci nu e bogat cel posedat de bani, ci acela ce-i posedă; A monologa înseamnă a dialoga cu Dumnezeu; Religia mea este căutarea adevărului în viaţă şi a vieţii în adevăr, chiar ştiind că nu le voi afla cât timp trăiesc; În medicină mă poate vindeca ştiinţa medicului meu, dar în religie nu mă poate salva credinţa duhovnicului meu: în viaţa spiritului numai adevărul mă mântuieşte. Eseurile lui Unamuno mustesc de idei. Adesea, acestea nu fac parte din demonstraţia centrală a textului – uneori paradoxală şi de nesusţinut, alteori însă surprinzător de interesantă şi corectă – ci trebuie culese din enormul mozaic de idei şi sentimente (da!) suscitate colateral şi pe care o minte ageră le sesizează cu surprindere şi încântare. În acest sens s-a spus, pe bună dreptate, că Unamuno este un incitator. Sau, cum spune el însuşi: «Am căutat mereu să agit şi, în definitiv, mai mult să sugerez decât să instruiesc. Dacă vând pâine, nu e pâine, ci drojdie sau ferment».” (Grigore...

Raymond Aron – Opiul intelectualilor

Denunţând, în anii 1950–1960, conformismul marxizant al intelighenţiei franceze, Raymond Aron este văzut, în contextul disputei intelectuale a epocii respective, drept principalul oponent al lui Jean-Paul Sartre, perceput ca un campion al intelectualilor angajaţi de partea stângii. În cartea sa Opiul intelectualilor, publicată la numai doi ani după moartea lui Stalin, în 1955, Aron condamnă adeziunea colegilor săi intelectuali la o filozofie totalitară. Alcătuind o istorie a miturilor politice franceze, o critică din perspectivă filozofică a marxismului şi o sociologie a intelectualilor, argumentaţia sa convingătoare subliniază deriva „intelectualilor aflaţi în căutarea unei religii“, care au trădat ceea ce ar fi trebui să constituie raţiunea lor de a fi — căutarea adevărului. Opiul intelectualilor este o carte esenţială: ea demonstrează că inteligenţa şi cultura nu împiedică fanatismul şi propune o analiză surprinzător de actuală a contradicţiilor stângii franceze. Raymond Aron (1905–1983) a fost filozof, sociolog, politolog şi jurnalist. Odată cu ascensiunea totalitarismelor, a devenit un promotor neobosit al liberalismului: „[Din mediul meu,] eram cel mai hotărât în materie de anticomunism, de liberalism. Dar abia după 1945 m-am eliberat cu totul şi definitiv de prejudecăţile stângii“ — scria el în Memoriile publicate în 1983. Timp de treizeci de ani (1947–1977), a fost editorialist la cotidianul Le Figaro, apoi, din 1977 până în 1983, a condus revista L’Express. Între 1970 şi 1983, a fost profesor de sociologia culturii moderne la Collège de...

Alain Besancon – Eseuri despre lumea de azi

Eseurile strânse în acest volum ne prilejuiesc reîntâlnirea cu trasăturile definitorii ale lui Alain Besangon: gândirea provocatoare, sinteza erudită, analiza judicioasă, formulă memorabilă.Temele care l-au consacrat pe autor în mediile liberale veritabile, ce se revendică de la Tocqueville şi Aron, şi care l-au făcut popular in Europa de Est reapar în textele publicate acum în traducere românească, poate cu un plus de expresivitate ironică şi eleganţă radicală: problema teologico-politică, teologie şi estetică, ideologie şi politică (îndeosebi în lumea rusă şi sovietică, precum şi în Franţa), literatura şi istorie, Biserică şi societate, construcţia europeană. }ntr-o lume care-;i caut[ fără mare succes matca, aceste exerciţii de libertate intelectuală ne pot servi drept reper şi inspiraţie. de acelaşi autor: Originile intelectuale ale...

Lucian Boia – Tinereţe fără bătrâneţe

Vom trăi oare un secol şi mai bine, sau chiar sute de ani, cu toţii tineri şi sănătoşi? Este un vechi vis al omenirii. Câte soluţii nu s-au imaginat! Fântâna tinereţii, insulele irlandeze ale nemuririi, regimul aproape de infometare recomandat de Cornaro, iaurtul bulgăresc ţinut la mare stimă de doctorul Mecinikov sau grefarea testiculelor de cimpanzeu practicată de Voronov – sunt numai câteva dintre ele. Astăzi, într-o eră a ştiinţei şi a tehnologiei, intră în joc biologia celulară, genetică, clonarea…Cert este că, de un secol încoace, speranţa de viaţă şi longevitatea au crescut considerabil. Să fie oare începutul unei revoluţii biologice? Până una-alta, avem însă de a face cu o fabuloasă istorie imaginară, pe care Lucian Boia îşi propune s-o povestească şi s-o descifreze. Nici un ingredient nu-i lipseşte: ştiinţă, religie, alimentaţie, sexualitate, mode, ideologii… toate îşi găsesc locul în înverşunata luptă a omului pentru depăşirea propriei condiţii. de acelaşi autor: Franţa, hegemonie sau declin? Mitologia ştiinţifică a comunismului Omul şi clima Tragedia Germaniei. 1914-1945 Jocul cu trecutul Mitul democraţiei Napoleon III cel neiubit Sfârşitul lumii. O istorie fără...