Michel Winock – Secolul intelectualilor

Secolul Intelectualilor este un eseu al unui profesor de istorie contemporană la Institutul de Ştiinţe Politice, Michel Winock. Pentru această carte a fost distins cu Premiul Medicis în 1997. Pe alocuri într-o română cam greoaie (consecinţele unei traduceri prea fidele), această lucrare reinterpetează istoria secolului XX prin prisma a trei mari perioade: anii Barres, anii Gide, anii Sartre. Autorul  compară simbolistica cu realitatea unor evenimente care au marcat în primul rând societatea franceză. Punctul de plecare al acestei istorii a Europei gânditoare este plasat de autor în plină afacere Dreyfus, în 1898. Căpitanul Alfred Dreyfus şi destinul său au împărţit irevocabil societatea franceză şi poate pentru prima dată, în mod coerent, intelectualii francezi şi nu numai. Pentru prima dată, un scriitor, un intelectual şi-a scos nasul din manuscrise pentru a se implica direct şi conştient în viaţa social-politică a statului, profitând de notorietatea şi de prestigiul său, pentru a provoca schimbări nemijlocite într-o situaţie determinată. Este vorba bineînţeles de E. Zola, la acel moment deja foarte vestit şi admirat, care şi-a publicat celebrul „Acuz” în susţinerea capitanului Dreyfus, un fel de apologie a individualismului, şi a binelui individual care e prioritar în raport cu binele colectiv.  De atunci, INTELECTUALII au conştientizat într-o anumită măsură că pot să-i influenţeze pe muritorii de rând, nu doar la nivelul imaginaţiei, sentimentelor, dar şi adoptând o anumită poziţie civică. Intelectualii au coborât de pe culmile Parnasului în străzile murdare şi aglomerate, însă ponderea cuvântului şi exemplului lor a avut doar de câştigat, rămâne de vazut dacă consecinţele vor fi la fel de benefice. Zola va muri în curând asfixiat cu CO în propria sa casa, un accident dacă e să credem surselor oficiale… De acelaşi autor Vocile Libertăţii. Scriitorii angajaţi sin Secolul Al...

Alain Guerreau – Viitorul unui trecut incert

Reconstituind istoria studiilor medievialiste din secolul al XIX-lea încoace, pledând pentru luarea în serios a arheologiei, a statisticii şi a semanticii istorice, Viitorul unui trecut incert reafirmă nevoia de a se reveni la raţionalismul critic în ştiinţele sociale. Order Viitorul unui trecut incert Preţ @ RON15,50 Qty: Adauga in cosul de...

Roland Barthes – Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit

„Această carte nu va fi totuşi pentru tine un reţetar de self-help, deşi este blindată de capcane textuale în care nu e greu să cazi, dar nici un text de relache în genul stendhalienelor De l’amour, este o încercare de a substitui descrierii discursului îndrăgostit simularea sa, „redându-i persoana fundamentală, adică eu”. „Cu alte cuvinte – zice Roland Barthes – ceea ce propunem este mai degrabă un portret, nu psihologic, ci structural, el impune spre citire un loc de vorbire: locul cuiva care, îndrăgostit, vorbeşte înlăuntrul său, în faţa celuilalt (obiect iubit) care tace.” Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit este o carte ce te singularizează în interiorul unui ciudat discurs pe care nu se poate să nu-l fi experimentat fiecare măcar o dată în viaţîă, singur, doar cu lupii înfulecând din absenţa celuilalt.” Igor Mocanu, august 2007, Noua Literatură De acelaşi autor Gradul zero al scriiturii. Noi eseuri...

Todorov Tzvetan – Viaţa comună

Se spune că omul este o fiinţă socială. Dar ce înseamnă asta? Care sunt urmările observaţiei banale că nu există eu fără tu? În ce constă, pentru individ, constrângerea de a nu cunoaşte niciodată decât o viaţă comună? Tzvetan Todorov explorează construcţia sinelui şi oferă o nouă perspectivă asupra alterităţii. Dacă în secolul al XVII-lea omul era considerat o făptură asocială sau solitară, care nu avea nevoie de altcineva pentru a se simţi completă, începând din secolul al XVIII-lea, odată cu scrierile lui Jean-Jacques Rousseau, perspectiva se schimbă radical. Individul îşi defineşte identitatea doar în raport cu ceilalţi, este rezultatul întâlnirilor cu ei, aspiră la o recunoaştere pe care doar aceştia i-o pot acorda. Fericirea lui depinde exclusiv de privirea scrutătoare a semenilor săi. Todorov analizează implicaţiile profunde ale acestei viziuni despre sine şi societate în teoriile politice, filozofice şi psihanalitice ale lui Adam Smith, Hegel, Georges Bataille, Freud, Melanie Klein şi alţii, precum şi în opera literară a lui Karl Philipp Moritz, Sade şi...

Virgil Nemoianu – Micro Armonia

Virgil Nemoianu propune în această carte o interpretare originală asupra idilei societale, concepută ca tip de realitate estetică, în opoziţie cu pastorala. Dacă pastorala este genul literar tradiţional, idila este mai curînd un „model”, un „topos lărgit”, cu o personalitate cu totul deosebită de formele înrudite care au precedat-o şi care i-au urmat. Idila societală este un fenomen specific perioadei în care a apărut şi s-a dezvoltat (secolele XVIII-XIX) şi care avea de transmis un mesaj important. Ea răspunde, ca formă de realitate ideală, realităţii sociale existente. Dacă, într-o primă fază, modelul idilic coexistă cu formulele literare înrudite, în cea de-a doua atinge un moment de vîrf: o serie de scriitori importanţi consideră idila un model uman excepţional şi încearcă să-i exploateze potenţialul în opere majore. În cele din urmă, dezvoltarea romantismului duce la pierderea de credibilitate a modelului idilic, acesta adaptîndu-se situaţiei prin folosirea ironiei, a spiritului ludic, a ambiguităţii şi a nesiguranţei. Prezentarea acestor etape este însoţită de analiza cîtorva opere majore, ce servesc ca ilustrări revelatoare ale noutăţii avansate de autor. Tentativa de a schiţa destinul modelului idilic după ce acesta părăseşte terenul esteticii, migrînd spre o funcţie sociologică din ce în ce mai activă, este, în fapt, o provocare pentru cititorul avizat. Aici pot fi detectate fundamentele unei analize a rădăcinilor literare ale populismului. Un asemenea demers ar fi necesar şi clarificator pentru multe dintre aspectele curentelor intelectuale agrarian-populiste din unele ţări din Est. De acelaşi autor Îmblînzirea romantismului Order Micro-Armonia Preţ redus @ RON16,00 Qty: Adauga in cosul de...

Liviu Ornea – Varietăţi conexe

„Disociativ şi concis, cultivând adeseori paradoxul, Liviu Ornea este unul dintre rarii discipoli ai lui Paul Zarifopol, la fel de caustic şi de necruţător cu multiplele ipostaze ale imposturii ca şi autorul Notelor aforistice pentru studiul lichelei. Stilul său s-ar putea caracteriza, succint, printr-o fausse simplicité, nutrită în egală măsură de erudiţie şi de spirit critic. Cu o vervă sarcastică remarcabilă, autorul paginilor de faţă formulează o critică a societăţii de consum în care formele fără fond proliferează, iar impostura (cu şi fără ştaif) se află în expansiune.“Carmen Muşat Order Varietăţi conexe Preţ @ RON22,00 Qty: Adauga in cosul de...