Claire Gillman – Suntem chit! Trei sute de reţete ale răzbunării

Cu degetul la tâmplă, gânditorii de bodegă definesc răzbunarea în mărunte explozii neuronale. Pentru unii, ea e neapărat arma prostului, adică dovada inferiorităţii flagrante. Pentru alţii, dedulciţi la metafore culinare, revanşa e văzută drept o delicatesă care se serveşte rece. Dorinţa de-a fi chit prinde cheag în copilărie şi nu ne dă pace nici când avem impresia că suntem maturi, copţi la minte şi stăpâni pe situaţie. Claire Gillman adună în Suntem chit! Trei sute de reţete ale răzbunării a câteva sute de exemple în care diverşi păţiţi au pus la cale represalii după cum s-au priceput. Resentimentul surd, furia greu de îmblânzit şi ranchiuna frustă sunt materia primă care, prelucrată cum trebuie, poate să producă giuvaieruri pe placul semenilor noştri vindicativi. În fond, asta e şi reţeta prescrisă de Robert Kennedy, fost Procuror General al SUA: „Nu te enerva....

Igor Ursenco – Egobestiar

EgoBesTiaR încearcă să dea seamă de emergenţa spirituală postmodernă, văzută ca „securitate semantică”. CUVINTE CHEIE: alteritate lirică, autodiferențiere sistemică, autoreferențialitate, bestiar anamorfozat, canon artistic, crepitudine, critică hermeneutică, heterotopie, deconstrucție compensatorie, destin literar, dialog & transgresare intertextuală, ecologie spirituală, egregor cultural, enantiodromie, erou & narator liric, imaginar eventiv, inflexiune axiologică arhetipală, intangibilitate & reversibilitate estetică, interpretare simptomatică, intersubiectivism, genealogie culturală emergentă, matrice psiho-geografică, metanoia, operare autopoietică & stilistică, palinodie, paradigmă poetică, principiu holografic, securitate semantică, teleologie artistică, terrarism semantic, topos heterotopic, transliteralitate fenomenologică și ontologică.” (Igor Ursenco) Igor Ursenco (9 februarie 1971) este scriitor, scenarist, filosof și teoretician al culturii, critic de întâmpinare, freelancer. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica...

Neagu Djuvara – Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914–1991) şi premisele hegemoniei americane

„Războiul de şaptezeci şi şapte de ani” este, conform strălucitoarei pledoarii a profesorului N. Djuvara, o sintagmă ce are şanse reale de a se impune istoricilor din veacurile viitoare. Aşa cum se vorbeşte azi de „Războiul de treizeci de ani”, „Războiul de o sută de ani” din secolele trecute, perioada cuprinsă între cea dintâi conflagraţie mondială (1914) şi prăbuşirea Uniunii Sovietice (1991) are toate şansele de a se impune atenţiei opiniei publice drept o epocă pe care şi-a pus pecetea, implacabil şi în ultimă instanţă, marele război pentru revelarea puterii americane, căreia îi revine pe mai departe rolul de a domina ultima fază a civilizaţiei occidentale. Doar că — vaticinează sumbru şi neliniştitor profesorul Djuvara — vremea „împărăţiei” Statelor Unite va fi de scurtă durată, pentru a lăsa locul unei lungi perioade de dezordine generală şi de tulburări haotice. O nouă şi fascinantă demonstraţie de erudiţie şi talent – cu care ne-a obişnuit şi încântat, de-a lungul anilor, profesorul Neagu Djuvara — despre chipul epocii noastre, aşa cum este şi, mai cu seamă, cum va fi el peste nu multă...

Petru Creţia – Luminile şi umbrele sufletului

Cartea aceasta nu vrea să fie altceva decât o călăuză către adevărul despre noi înşine, pe un drum la fel de greu de desluşit ca acela din Călăuza lui Tarkovski. Dar nu de negăsit. Omul este o fiinţă complicată şi ambiguă, dar nu indescifrabilă. Destul de chinuită şi de vulnerabilă, dar nu damnată. Iar sufletul său este în stare să compenseze urâţeniile şi josniciile naturii sale cu neverosimile biruinţe şi elevaţii… Atenţia noastră este prea mult chemată în afară, către zarva înverşunată a vieţii. Prea mulţi caută, tot timpul, să ne vândă ceva: o idee sau doar o marfă, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum să-ţi mai găseşti reperele în noianul acesta de informaţii şi de ispite care par a spune totul despre noi şi a ne da toate soluţiile, când de fapt nu izbutim să aflăm despre noi înşine ceea ce ar face ca relaţia noastră cu lumea să devină, dacă nu mai uşoară, cel puţin mai limpede? Asemenea informaţii vrea să dea, pe scurt, dar în adânc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le conţine. (Petru...

Susan Sontag – Privind la suferinţa celuilalt

Trăim într-o civilizaţie în care realitatea e permanent dublată de imagine. Susan Sontag a explorat cu acuitate consecinţele acestei situaţii inedite în istoria umanităţii într-o carte celebră (Despre fotografie, 1977), care a făcut vâlvă în ultimul pătrar al secolului trecut. În 2004, ea a simţit nevoia să revină asupra meditaţiilor sale, scriind Privind la suferinţa celuilalt despre fotografia de război şi despre rolul imaginilor ce prezintă ororile conflictelor armate în societatea contemporană. Potrivit autoarei, totul a început odată cu imaginile de o nespusă cruzime ale unor pictori precum Goya, care s-au desprins de canoanele frumosului în reprezentarea scenelor de război. O adevărată obsesie a cumplitului ia naştere pe nesimţite, fotografia, apoi filmul, reportajul de televiziune şi imaginile postate pe Internet nefăcând decât să reia şi să amplifice această tendinţă. Susan Sontag urmăreşte căile încurcate – nelipsite de derapaje şi chiar de tentative de manipulare a realităţii – prin care nenumăraţi fotografi au încercat să ultragieze privitorul, riscând în cele din urmă să-l facă insensibil în faţa...

Daniel Barbu – Indistincţia. O cronică a sfârşitului politicii româneşti

Indistincţia. O cronică a sfârşitului politicii româneşti. Daniel Barbu porneşte ultimul său studiu de la îngrijorarea lui Habermas cum că în spaţiul public lipsesc ideile tari după căderea comunismului. Studiază cu predilecţie anul 2007, primul an de membership a României în Uniunea Europeană. El consideră că după integrare, politica românească este lipsită de ţinte. Asta o ştiam cu toţii, nu mai trebuia să dăm bani pe o carte. Order Indistincţia. O cronică a sfârşitului politicii româneşti Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...