Lucy Ribchester – Clubul Clepsidrelor: Vremea sufragetelor

Atunci când Ebony Diamond dispare în mod bizar chiar în toiul uneia dintre reprezentaţii, Frankie îşi dă seama că este captivă într-o lume plină de minciuni, urmărită de colegii jurnalişti în căutare de subiecte-bombă

Lev Tolstoi – Război şi pace

De Alexandru Cristian Istoria uluitoare a marilor puteri este marcată de mari tragedii. Imperiul lui Alexandru cel Mare s-a stins după o cumplită luptă fratricidă. Imperiul Roman a căzut sub berbecii barbarului însetat de cucerite. Imperiul lui Napoleon s-a sfârşit într-un fum temporal, ca un vis măreţ. Război şi pace este capodopera literaturii ruse şi poate cel mai mare roman istoric din istoria literaturii universale. Este un romn ce descrie starea societăţii ruseşti în războiul cu Imperiul Napoleonian dar sub dominaţie culturală franceză. La începutul secolului al-XIX-lea mândra nobilime rusă vorbea numai limba franceză, aproape că uitase rusa. Romanul este vast, dens,  de o limpezime aparte. Lev Tolstoi a rescris romanul de 13 ori înainte de a-l publica. Frazele sunt şlefuite şi atent alese. Romanul este ca un tablou plin de culoare despre o epocă în care glasurile au tăcut şi muschetele au urlat. Acţiunea se petrece între anii 1805-1812 şi începe cu descrierea celebrei bătălii de la Austerlitz, culmea militară şi politică a lui Napoleon Bonaparte. Personajele principale ale romanului sunt Pierre Bezuhov un nobil modest, prinţul Andrei Bolkonski, Nataşa Rostov  o femeie de o frumuseţe remarcabilă. Numărul personajelor este uluitor de mare peste 500, epicitatea romanului este construită ca un solid schelet de fapte idei şi întâmplări. Război şi Pace este reflecţia lui Lev Tolstoi asupra istoriei. Pentru acesta istoria este un înşelător joc de şah unde noi suntem pionii. Mareşalul Kutuzov deşi un ’’bătrân şiret’’ salvează Rusia, pentru că aşa a trebuit să fie, concluzionează Tolstoi. Un roman filosofico-istoric despre măreţia şi decăderea popoarelor. De ce Rusia nu  a fost cucerită de Napoleon? Lev Tolstoi ignoră presupunerile şi analizele istorice, crede că fiecare om sau fiecare naţiune are un destin sau  o soartă proprie  de neschimbat. Obiectivul istoriei este libertatea omului în raport cu spaţiul, timpul şi o cauzalitate cu origini greu de cunoscut, crede Tolstoi....

Eric Emmanuel Schmitt – Evanghelia după Pilat

În grădina Ghetsimani, un bărbat aşteaptă să fie prins şi dat pieirii. Numele lui este Ieşua, şi e fiul unui dulgher umil din Nazaret. Dar cum se face că este duşmanul Cezarului şi al Sinedriului? Cum de-a ajuns acest nazarinean să fie o ameninţare pentru puterea lumească şi cea a lui Dumnezeu? Soarta îi este pecetluită. Nu va vedea Ierusalimul în sărbatoarea Paştilor. Va muri pe cruce, şi o ştie. Pilat din Pont i-a hotărât moartea fără să clipească, nebănuind că, trei zile mai târziu, zvonul Învierii va încinge spiritele şi aşa nesupuse ale iudeilor. Dar Imperiul domneşte prin raţiune. Aşa că pretorul va trebui să demonteze legenda primejdioasă pe cale de-a se naşte. Astfel începe călătoria lui Pilat: ca o anchetă. Reprezentantul Romei şi al ordinii adună mărturii şi respinge sau demonstrează teorii şi ipoteze. Însă treptat raţiunea începe să şovăie şi trebuie să se plece în faţa evidenţei. Pilat nu se află în faţa unei enigme, ci a unui mister mai înalt. Pilat nu-l poate dezlega. Îi mai rămâne doar să se îndoiască. Sau să creadă. Order Evanghelia după Pilat Preţ @ RON29,00 Qty: Adauga in cosul de...

Laure Marchand – Turcia și fantoma armeană. Pe urmele genocidului

„Studiul lui Laure Marchand şi Guillaume Perrier marchează un punct de cotitură în felul de a înţelege informaţiile cu privire la societatea turcă sau statul turc. Cei doi practică aici un jurnalism axat pe istorie, pe analizarea unor evenimente fondatoare precum genocidul armenilor, în scopul de a decripta prezentul.” Raymond Kévorkian „Laure Marchand și Guillaume Perrier au deschis o discuție publică fundamentală și, cel puțin potențial, vindecătoare. Aceasta trebuie purtată peste tot, în Turcia și Armenia, în diaspora armeană, precum și în toate celelalte cazuri de genocid și trauma istorică, pentru a duce, prin adevăr, la justiție (chiar numai retrospectivă) și reconciliere.” Sorin Antohi „Un fascinant reportaj prin timp şi spațiu despre ceva ce se poate nega că a fost, dar din care nu se poate nega că au rămas urme: Dosar 1915. Fantoma unui genocid care stă ca act fondator al unui nou destin pentru poporul turc nu are cum să nu fie vizibilă. Doi jurnaliști pot aduce la zi un trecut pe care sute de istorici îl caută scotocind prin arhive și documente ce nu pot contesta memoria istoriei.” Bedros Horasangian Order Turcia și fantoma armeană. Pe urmele genocidului Preţ @ RON24,90 Qty: Adauga in cosul de...

Goran Mrakic – Punk Requiem

De Marius Ghilezan Cine mai e şi Goran Mrakic? Cum adică “Punk Requiem”? Înainte de a comenta carcea bănăţanului sârb, care nu e cal verde, trebuie amintit că în epoca medievală, celebrele Diario anunţau locuitorii burgurilor cine va mai fi ars la Stâlpul lui Rudolf. Ulterior, cronicarii au povestit despre războaie şi cum era organizată viaţa din cetate. În arhivele municipale zac date fără conţinut. Orice moment strălucit sau întunericit al istoriei se datorează exclusiv memorialiştilor. Fără ei, trăirea nu are memorie. Bun, dar ce are în comun un jurnalist cu istoria? Chiar facultatea de istorie. Am zice. Poveştile lui Mrakic cu sedilă sunt ale Revoluţiei române, adică ale trecerii paşnice de la chiftelele bunicii la hamburgherii din carne de şobolan. Nu râdeţi. Temele  din “Punk requiem”, ai lumii care nu e numai a tururilor de pantaloni târâţi prin imală, ci şi a ritmurilor “chem puţu vas”,  ale generaţiei fericite. A celei care a sărit direct din iadul comunist în infernul capitalist. De la adidaşii din Ociko, la mâncatul de seminţe în Ferrari. Mai precis din Lacto-bar, direct în McDonald’s-ul împlinirii. Mracik este cronicarul nopţii de 26-27 aprilie 1997 (Noaptea Învierii): “Deodată porţile fast-food-ului luminos s-au deschis larg, iar puhoiul a început să se reverse. Ne-am lipit de un perete şi am privit neoutincioşi iureşul din faţa noastră. Oamenii se călcau în picioare ca să intre înăuntru. Pumni, coate, urlete, îmbrânceli, ameninţări, enoriaşi care ieşeau de la slujbă. Angajaţii priveau terifiaţi hoarda care a luat cu asalt întregul spaţiu. Primilor le-au fost promise reduceri. Cei ajunşi la pult stăteau lipiţi unul de altul şi se uitau cu pupilele dilatate spre vânzătorii în uniforme. “Ce doriţi să comandaţi?” Câteva secunde de tăcere. Nu ştiau ce să comande. La un moment dat un băiat buhăit a strigat disperat: Hamburgheri, vreau zece hamburgheri. :I cinci cizburgheri. După el s-a declanşat corul apoliptic...

Lisa See – Frumoasele chinezoaice

În 1938, Ruby, Helen şi Grace, trei fete provenite din medii foarte diferite, sunt concurente la aceeaşi audiţie pentru ocuparea posturilor de dansatoare la un club de noapte cu specific oriental din San Francisco. Grace, o chinezoaică născută în America a fugit de acasă din cauza tatălui abuziv. Helen este dintr-o familie din China, care are rădăcini adânci în Chinatown din San Francisco. Iar Ruby este japoneză dar pretinde că este chinezoaică. Cele trei fete se împrietenesc iar drumul lor este presărat cu succese, greutăţi, război, iubire, trădare şi inimi frânte. Dar cel mai interesant lucru este că autoarea reuşeşte să creeze atât de bine atmosfera acelor vremuri. Order Frumoasele chinezoaice Preţ @ RON39,99 Qty: Adauga in cosul de...