De Alexandru Cristian
Istoria uluitoare a marilor puteri este marcată de mari tragedii. Imperiul lui Alexandru cel Mare s-a stins după o cumplită luptă fratricidă. Imperiul Roman a căzut sub berbecii barbarului însetat de cucerite. Imperiul lui Napoleon s-a sfârşit într-un fum temporal, ca un vis măreţ.
Război şi pace este capodopera literaturii ruse şi poate cel mai mare roman istoric din istoria literaturii universale. Este un romn ce descrie starea societăţii ruseşti în războiul cu Imperiul Napoleonian dar sub dominaţie culturală franceză. La începutul secolului al-XIX-lea mândra nobilime rusă vorbea numai limba franceză, aproape că uitase rusa. Romanul este vast, dens, de o limpezime aparte. Lev Tolstoi a rescris romanul de 13 ori înainte de a-l publica. Frazele sunt şlefuite şi atent alese. Romanul este ca un tablou plin de culoare despre o epocă în care glasurile au tăcut şi muschetele au urlat.
Acţiunea se petrece între anii 1805-1812 şi începe cu descrierea celebrei bătălii de la Austerlitz, culmea militară şi politică a lui Napoleon Bonaparte. Personajele principale ale romanului sunt Pierre Bezuhov un nobil modest, prinţul Andrei Bolkonski, Nataşa Rostov o femeie de o frumuseţe remarcabilă. Numărul personajelor este uluitor de mare peste 500, epicitatea romanului este construită ca un solid schelet de fapte idei şi întâmplări.
Război şi Pace este reflecţia lui Lev Tolstoi asupra istoriei. Pentru acesta istoria este un înşelător joc de şah unde noi suntem pionii. Mareşalul Kutuzov deşi un ’’bătrân şiret’’ salvează Rusia, pentru că aşa a trebuit să fie, concluzionează Tolstoi. Un roman filosofico-istoric despre măreţia şi decăderea popoarelor. De ce Rusia nu a fost cucerită de Napoleon? Lev Tolstoi ignoră presupunerile şi analizele istorice, crede că fiecare om sau fiecare naţiune are un destin sau o soartă proprie de neschimbat.
Obiectivul istoriei este libertatea omului în raport cu spaţiul, timpul şi o cauzalitate cu origini greu de cunoscut, crede Tolstoi. Omul complet liber este acela care se află în afara spaţiului, timpului. Lev Tolstoi remarcă libertatea scriitorilor şi a savanţilor de-a lungul istoriei. Aceştia au fost liberi pentru că au creat şi au dezvoltat lumi paralele ce nu se supun aceloraşi legi ca alţi muritori. În opinia mea moartea este libertatea completă a omului pentru că eşti ex illo tempore.
Personajele principale au un destin interesant marcat de perioada în care trăiesc. Prinţul Andrei Bolkonski, eroul de la Borodino, nu se poate obişnui cu noua stare de fapt a lucrurilor şi moare din cauze natural-sufleteşti la finalul războiului, Nataşa îl aceeptă de soţ pe timidul Pierre Bezuhov după lungi refuzuri. Observăm că după stingerea războiului viaţa îşi reia parcursul, deşi aparent blocaţi în starea de război pacea se instaurează lent în toată măreţia ei şi porneşte un alt război, omul şi conştiinţa sa, omul şi soarta sa.
Lev Tolstoi a creat un roman unic despre destinul istoriei şi monumental prin mesajul său, libertatea omului. Toate războiele şi revoluţiile s-au dus în numele libertăţii. Lev Tolstoi a fondat filosofia cauzală a istoriei în acest roman. Deşi omul sau naţiunea consideră că anumite decizii sunt conforme cu o anumită realitate, o anumită cauză imperceptibilă îi schimbă finalitatea.
Război şi pace este testamentul lăsat omenirii viitoare, un testament al unei istorii fascinante despre libertate şi măreţie.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply