Norman Manea – Sertarele exilului

Un dialog întins pe două decenii şi jumătate, ce începe cu schimbul epistolar din anii 1982-1983 – refugiu în mărturia scrisă împotriva degradării vieţii din România ceauşistă şi a antisemitismului comunismului naţionalist. Un document al epocii, a cărui valoare este dublată de semnificaţiile pe care textul le capătă în lumina unor evenimente ulterioare…

Radu Aldulescu – Istoria Regelui Gogoșar

34.95 – 20.00 Lei Povestea lui începe într-un sat din Oltenia, se derulează într-un ritm amețitor, se intersectează cu cercurile infernului suburban și străbate două epoci. Copil de trupă al Securității, după decembrie 1989 prinde aripi și începe înălțarea rapidă a propriului regat în suprastructurile politico-economice ale tinerei și originalei democrații de la începutul anilor ’90. Sub semnul numelui regal, tânărul accede prin viclenie și sprijin ocult la titlul de rege. Amețit de averi fabuloase și de putere, se metamorfozează într-o creatură hidoasă, demnă de o alegorie arcimboldiană. Romanul lui Radu Aldulescu este o nouă „cronică a genocidului”, dar de această dată victimele sale se...

Alexandru Cristian – Sacralitate

Dintre cumpenele vieții cotidiene s-a mai desprins un poet. Liniștit și nelinștit deopotrivă, un poet ce visează, iată, la coarda de raze înroșite ale soarelui și nu la vipușcă. Scufundă în cristelnița așteptării versului toată candoarea și fervoarea zbaterilor sale. Și ne spune cine este el, „Făptaşul….un iniţiat,un nebun zâmbitor/un alchimist înecat în praf, un corsar mort/ în deşert! nu ştiu….cine poate ştii mortea/ ultimului Înger…” (Îngerul). Alexandru Cristian crește ca poet sub ochii cititorului. Nu. Nu este egal, și nici nu caută să fie. Exercițiile sale de poetică personală pot să nu te interseze. Pentru el, se vede, a scrie înseamnă a gândi perifrazele Teo-dramaticii, în care Hristos este Cuvântul. Scriind ne descrie cercul vieții poeziei sale: „Eu iubesc cartea ce poate zâmbi şi unui profet,/ îngerul ce poate apărea unui asasin,iubirea ce/ poate salva durerea eternă,visul ce îşi încheie/ orgiatic reprezentaţia”(Amor sacru). Un amestec între mundan și ceresc, o legătură neîntreruptă între orgiastic și chihlimbariul roșietic al vieții duhovnicești. Efortul este remarcabil, dinspre sacru- ca formă conceptuală, spre sfințenie- ca energie vitală. Între meditații translucide, texte expiatorii: Boală, Prostia cunoașterii, alt Păcat…Cu fiecare pagină parcursă crusta de simulare a cuvântului cade, descoperind cuvinte, miezuri de verticalități. Obsesiilor le ia locul revelația coerențelor, și asta place sufletului: „Foşnetul mut al duhurilor se aude,/ Tainic speranţele oamenilor se împletesc,/ Iar bătrâni preoţi psaltirea o cinstesc.// Sfinte icoane sunt pline de har, ude / De suferinţă sunt covoarele bisericilor, genunchiurile/Oamenilor au sculptat podeaua sacră! (Slujba de Înviere). Parcursul dovedește că poetul a trecut din metafora „dincolo” în planul realismului, aș îndrăzni să-l numesc liturgic, a toate luminător. Pare săturat de sensuri și totuși nelămurit de unde strălucire au cuvintele. „Nu pot scrie despre / Tirani şi nemuritori cu daruri/ Pot doar zgâria hârtia şi nori/Plin de mister să-i privesc.// Eu, plin de lehamite iubesc/ Tot ce este sfânt şi pur.”...

Mo Yan – Schimbarea

Premiul Nobel pentru Literatură, 2012 De Alexandru Cristian “cu un realism halucinant reuşeşte să îmbine poveştile tradiţionale cu istoria şi cu contemporanul” Ce este o transformare a unui om? Un drum parcurs în viaţă în care acel om face anumite alegeri. Alegerile de la un anumit moment ne conduc viaţa. Alegerile pot avea cauză internă sau externă. În societăţile închise alegerile au de cele mai multe ori o cauză externă. Schimbarea pe care a făcut Mo Yan de la un băiat singuratic şi exmatriculat de la şcoală la scriitorul ce este astăzi este descrisă plină de umor şi de fină ironie la adresa Chinei de după jumătatea secolului XX. În timpul lui Mao este societatea sino-comunistă este o societate semi-medievală dominată de Marele Cârmaci. Revoluţia Culturală dintre 1966-1976 nu a reuşit în totalitate dezrădăcinarea mito-istoriei Chinei. Oamenii erau interesaţi de trecutul plin de basm al Imperiului Celest. Mo Yan citea  cu pasiune romanele clasice ale Chinei cum ar fi Visul din Pavilionul Roşu,  Trei regate, Călătorie spre soare apune monumente ale literaturii chineze din toate vremurile. Aceste romane sunt izvorul de la care s-a adăpat actualul laureat al Premiului Nobel, o dovadă certă că istoria şi cultura nu trebuie ignorate. În timpul în care Mo Yan cel ce tace, numit la şcoală Mo Gură Mare, s-a dezvoltat China arăta ca un lagăr enorm în care oamenii se plimbau într-un anumit spaţiu permis. Localităţile era localităţi fantome, nimeni nu se afişa pe stradă dacă nu avea un motiv. Mo Yan a arătat lumii întregi că te poţi revolta prin literatură, a încetat să mai vorbească şi a început să scrie. Nu este un scriitor partizan al regimului din moment ce toată opera sa este o subtilă ironie la nebunia unui regim autoritar. După moartea lui Mao în conştiinţa colectivă a intrat spaima, în mod real şi logic tot poporul chinez...

Michel Onfray – Scurt manifest hedonist

De Alexandru Cristian Naşterea filosofiei  a avut loc în  Grecia Antică. Filosofia s-a maturat de-a lungul timpului dând naştere mai multor curente filosofice. Ca piatră de hotar este reprezentată gândirea socratică, aşadar există presocratici şi post-socratici. Din post-socratici s-au desprins platonicieni şi aristotelicii. Filosofia hedonistă zace în tabăra învinşilor, ne spune Michel Onfray în Scurt manifest hedonist.  Filosoful francez consideră că hedonismul a fost înfrânt datorită dominaţiei creştine cu origini platoniciene a Occidentului. În prezent o grămadă de autori fac filosofie de dragul de a face filosofie, mai exact să faci filosofie pentru filosofi este un impas antifilosofic, coinchide Michel Onfray. Acest manifest cuprinde câteva domenii dominate de curentul creştino-platonician care ar trebui reinterpretate, o adaptare hedonistă a gândirii occidentale. Psihologia occidentală este dominată de freudism. Subconştientul este un cuvânt pe buzele a sute de milioane de oameni. Filosofului  francez acest lucru i se pare chinuitor, de ce o psihologie torturantă pentru Occident? Hedonismul propune o psihagogie plină de seninătate, bunătate, fericire şi ataraxie. Poţi să faci orice lucru doreşti fără să te mai gândeşti mult la consecinţe, o psihologie liberă de prejudecăţi freudiene. Etica hedonistă are ca principal crez Bucură-te şi bucură la rândul tău fără să faci rău, nici ţie, nici altcuiva. Este o etică eliberatoare de strânsorile gândirii creştine şi de idealurile platoniciene, susţine Onfray. Estetica hedonistă este reprezentată de naşterea anartistului. Anartistul foloseşte orice lucru din mediul înconjurător  şi îl consideră o artă. Fondatorul acestui curent, Marcel Duchamp este apropiat curentului dadaist, de fapt amândouă au mers în paralel dezvoltându-se la începutul secolului XX. Noua estetică trebuie să fie o estetică cinică, opusă gândirii platoniciene, un omagiu adus  lui Diogene din Sinope. Erotica occidentală este dominată de obsesia androginităţii, teoria dorinţei ca lipsă este de neacceptat în viziune hedonistă. Omul trebuie să fie atras de o altă fiinţă doar pentru că îi place, nu că...

Andra Cotiga – La société européenne

Il existe aujourd’hui un peu plus de mille entreprises ayant opté pour la forme de Société européenne. À partir de cette réalité statistique, l’ouvrage met en évidence les atouts compétitifs de cette forme de société: – la flexibilité dans la gouvernance d’entreprise, – la mobilité transfrontalière, – l’image européenne. Dans une perspective de concurrence verticale entre les formes nationales et européennes de société, l’intérêt de cette étude réside dans les explications profondes qu’elle apporte à l’utilisation de la Société européenne par les opérateurs économiques. Pourquoi les entreprises préfèrent-elles la SE pour transférer leur siège social? Pour quelles raisons la SE est-elle si utilisée en Allemagne ou au Luxembourg ? Quelle est la réalité de la Société européenne en France ? Afin de réaliser cet ouvrage, des connaissances de droit européen des sociétés, de droit comparé, ainsi qu’une importante série d’études empiriques ont été mobilisées. La diversité des contributions témoigne de la richesse des sources juridiques. Rédigé dans un style accessible, l’ouvrage présente un intérêt pour tous les praticiens, professeurs et chercheurs concernés par le développement du droit européen des...