Premiul Nobel pentru Literatură, 2012
De Alexandru Cristian
“cu un realism halucinant reuşeşte să îmbine poveştile tradiţionale cu istoria şi cu contemporanul”
Ce este o transformare a unui om? Un drum parcurs în viaţă în care acel om face anumite alegeri. Alegerile de la un anumit moment ne conduc viaţa. Alegerile pot avea cauză internă sau externă. În societăţile închise alegerile au de cele mai multe ori o cauză externă.
Schimbarea pe care a făcut Mo Yan de la un băiat singuratic şi exmatriculat de la şcoală la scriitorul ce este astăzi este descrisă plină de umor şi de fină ironie la adresa Chinei de după jumătatea secolului XX. În timpul lui Mao este societatea sino-comunistă este o societate semi-medievală dominată de Marele Cârmaci. Revoluţia Culturală dintre 1966-1976 nu a reuşit în totalitate dezrădăcinarea mito-istoriei Chinei. Oamenii erau interesaţi de trecutul plin de basm al Imperiului Celest. Mo Yan citea cu pasiune romanele clasice ale Chinei cum ar fi Visul din Pavilionul Roşu, Trei regate, Călătorie spre soare apune monumente ale literaturii chineze din toate vremurile. Aceste romane sunt izvorul de la care s-a adăpat actualul laureat al Premiului Nobel, o dovadă certă că istoria şi cultura nu trebuie ignorate.
În timpul în care Mo Yan cel ce tace, numit la şcoală Mo Gură Mare, s-a dezvoltat China arăta ca un lagăr enorm în care oamenii se plimbau într-un anumit spaţiu permis. Localităţile era localităţi fantome, nimeni nu se afişa pe stradă dacă nu avea un motiv.
Mo Yan a arătat lumii întregi că te poţi revolta prin literatură, a încetat să mai vorbească şi a început să scrie. Nu este un scriitor partizan al regimului din moment ce toată opera sa este o subtilă ironie la nebunia unui regim autoritar. După moartea lui Mao în conştiinţa colectivă a intrat spaima, în mod real şi logic tot poporul chinez a crezut că Mao Zedong este nemuritor. Moartea l-a răpit şi pe Marele Cârmaci şi atunci poporul a realizat că totul este posibil în istorie. Până şi legendarii împăraţii ai Chinei erau morţi de mii de ani.
Un lucru benefic după epoca maoistă a fost trecerea de la viaţă publică, colectivă la cea privată. Trecerea de la toată humea îţi bagă nasul în treburile celorlalţi la protejarea spaţiului privat este un pas înainte pentru chinezi, ne relatează mândru Mo Yan.
Autobiografía sa este caracterizată de transformarea prin alegeri externe specific unei societăţi închise, totalitare. Marele scriitor chinez s-a transformat învăţând de la cei din jurul său, de la mama sa care l-a sfătuit să tacă la dascălii şi prietenii săi care l-au sfătuit să lupte pentru ceea ce crede. Fronda lui Mo Yan este o frondă a tăcerii iar cartea aceasta plină de umor şi de jovialitate este un tribut adus devenirii unui om.
Schimbarea este un roman şcoală pentru oamenii din toate regimurile. Ca să reuşeşti să îţi exprimi liber ideile trebuie să găseşti calea potrivită. China comunistă nu a reuşit să învingă mileniile de istorie ale Chinei antice. Victoria Chinei antice este preluarea modelului de creştere al Chinei social-capitaliste.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply