Mircea Cărtărescu – Ochiul căprui al dragostei noastre

…De câte ori privesc un ceas, văd limpede cum, pe măsură ce se rotesc, limbile i se erodează, devin subţiri ca liţa sub atacul ruginii, apoi dispar cu desăvîrşire …De câte ori vorbesc cu tine, văd limpede cum îmbătrâneşti. Cum ridurile te acoperă. …De câte ori îmi cumpăr un oraş şi-l ţin pe palmele amândouă (cum ctitorii ţineau odată biserici de jucărie) oraşul meu nu durează. Mi se fură, mi se fură clipă de clipă. Niciodată n-am trăit într-un oraş fără ca el să se dizolve în jurul meu ca zahărul în apă. Niciodată n-am privit o casă fără s-o văd cum se apleacă pe-o rînă. …De-aici şi meseria mea: constructor de ruine. Vocaţia mea: arhitect al ruinelor. Viciul meu: voyeur al ruinelor. Nu mă-ntrebaţi pe mine despre locuri uitate şi părăsite din Europa. Mama însăşi a fost un astfel de loc. Eu însumi sunt un astfel de loc. Adunaţi-vă-n jurul meu, deschideţi-mi ţeasta şi contemplaţi-mi creierul: se va sfărâma sub ochii voştri ca un mulaj de ghips. Iar praful lui se va amesteca indiscernabil cu praful ruinelor între care-am trăit toată viaţa, amant al unui harem de ruine.“ „În adolescenţă, ghemuit în pat, mi se-ntâmpla să citesc uneori de dimineaţă până seara, uitînd să mănînc şi aproape şi să respir, pentru că paginile – pe care de fapt nici nu le mai vedeam – descriau oameni adevăraţi, nori adevăraţi, oraşe adevărate, pe cînd, dacă-mi ridicam privirile, nu vedeam decît jalnice umbre. Îmi dădeam seama că se înserează doar cînd paginile se făceau roşii ca focul, apoi cenuşii. Drama vieţii mele a început mai tîrziu, cînd în locul Cărţii am fost silit să trăiesc realitatea. Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărţi, aşa cum au făcut-o generaţia mea şi cele precedente. Şi că utopia lecturii va rămîne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un...

Allen Carr – Greutatea ideală. Metoda uşoară a lui Allen Carr

După ce a vindecat milioane de cititori cu metoda miraculoasă din În sfârşit nefumător, Allen Carr îşi îndreaptă atenţia spre o altă problemă care ne priveşte pe mulţi dintre noi: greutatea în exces. Vreţi să slăbiţi în mod firesc, fără să treceţi prin stresul şi frustrările inerente oricărei cure de slăbire, oricât de sofisticată şi de bine gândită ar fi ea? Nu trebuie decât să citiţi această carte cu mintea deschisă şi să asimilaţi principiile de bun-simţ expuse atât de limpede de autor. Pentru Allen Carr, a slăbi nu înseamnă a te supune unui şir chinuitor de restricţii şi privaţiuni, ci, dimpotrivă, a învăţa să te bucuri de alimentele cu adevărat hrănitoare, destinate de natură omului. Adoptând această metodă, nu numai că nu va trebui să renunţaţi la alimentele preferate, ci, din contră, le veţi putea consuma din belşug oricând veţi dori. Allen Carr propune câteva reguli de aur care asigură succesul oricui vrea să slăbească. În loc să vă îngrădească, acestea vă vor oferi reperele necesare pentru a slăbi în mod natural. Uitaţi de calorii şi de obsesia cântarului. Order Greutatea ideală. Metoda uşoară a lui Allen Carr Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Cristian Socol – Opţiunile de politică agricolă şi dezvoltare durabilă a agriculturii

În această lucrare prezentăm o metodologie de analiză a impactului politicilor agricole asupra bunăstării la nivelul principalilor actori economici – consumatori, producători şi stat. Metodologia propusă este bazată pe modelul teoretic fundamental al concurenţei perfecte. În plus, lucrarea propune o corelaţie solidă între teoria economică şi practica economică din domeniul agricol, cu referire specială la România. În elaborarea lucrării am pornit de la ipoteza că orice tranziţie este, până la urmă, o problemă rezolvată de dezvoltarea economică durabilă. Tranziţia se justifică doar dacă se ajunge la dezvoltarea economică generatoare de bunăstare, adică la dezvoltare durabilă. De altfel, prezentul în economia României incumbă elaborarea de politici prin care să se ajungă la efecte de stabilizare, creştere şi dezvoltare. Lucrarea face aprecieri ale stadiului în care ne aflăm în materie de stabilizare în domeniul agricol, dar face şi aprecieri şi previziuni cu privire la procesele viitoare de dezvoltare durabilă. Ne interesează în lucrare metodologia şi, în cadrul ei, tehnicile şi instrumentele necesare politicii de stabilizare, creştere şi dezvoltare...

Adriana Săftoiu – Jurnal de campanie

Jurnalul e o cronică. O lecţie de campanie electorală. Dar şi un pariu cîştigat. E bine că nu toată lumea din politică joacă la fel. Şi autorul nu ne-a vorbit despre complexe, amăgiri sau tratamente cu mici şi bere, ci despre conştiinţă, forţă şi determinare

Lucian Boia – De ce este România altfel?

„Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite. România intră şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi deosebirilor. Nu cumva este totuşi şi mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai „excentric”, sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană? Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Desigur, cei care privesc din afară sunt mai impresionaţi decât românii, obişnuiţi cât de cât cu ei înşişi, dar până şi printre români exasperarea creşte. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar deieri, de alaltăieri. Să fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru.“ (Lucian BOIA)       de acelaşi autor: Sfârşitul Occidentului? De ce este România altfel? Istorie şi mit în conştiinţa românească Germanofilii România, ţară de frontieră a Europei Capcanele istoriei Explorarea imaginară a spaţiului Istoriile mele Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre Jules Verne Două secole de mitologie naţională Franţa, hegemonie sau declin? Occidentul Mitologia ştiinţifică a comunismului Omul şi clima Tinereţe fără bătrâneţe Jocul cu trecutul Mitul democraţiei Napoleon III cel neiubit Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit   Order De ce este România altfel? Preţ @ RON22,00 Qty: Adauga in cosul de...

Jon McGregor – Până și câinii

Într-o zi geroasă dintre Crăciun și Anul Nou, doi polițiști descoperă cadavrul unui bărbat într-un apartament mizer. Cunoscuții bărbatului însoțesc cadavrul la morgă, apoi asistă la disecție și la incinerare, în vreme ce rememorează episoadele importante ale propriilor vieți, desfășurate în marginea societății. Drogați și alcoolici, vulnerabilii și indezirabilii prind glas, dând la lumină o elegie în care se înnoadă speranțele, dezamăgirile, prieteniile și poveștile de iubire ale unor oameni cât se poate de obișnuiți. Într-un stil inedit și provocator, Jon McGregor spune în romanul Până și câinii o poveste care nu te poate lăsa indiferent. „Nu e nici urmă de senzaționalism în acest roman uimitor, profund și uman. Scriitorul a intrat în lumea personajelor sale cu respect, nu cu ironie, necăutând să explice sau să justifice, ci să înțeleagă.“ (Irish Times) „O combinație rară de empatie și scriitură minunată.“ (Mark Haddon) „Ca autor, e foarte periculos să-ți stabilești o agendă politică, pentru că vei sfârși prin a le impune personajelor propria ta perspectivă, în loc să lași povestea să își urmeze cursul firesc. Dar nu cred nici că ficțiunea ar trebui să fie o zonă ferită de orice influență din sfera politicului. În Până și câinii am vrut ca povestea să aibă prioritate și să las chestiunile sociale să iasă la suprafață în mod firesc. (…) Nu am vrut să scriu o carte despre droguri sau despre oamenii fără adăpost, sau despre a fi sau a nu fi mort. Nici nu cred că am făcut-o. Am scris o carte despre acești oameni; despre Robert, mortul de pe podea, și despre Laura, fiica lui, și despre Heather, Danny, Ant, Steve, Ben, Jamesie și Maggie, prietenii lui. Am scris o carte despre ce se întâmplă când oamenii nu se mai iubesc pe ei înșiși sau când lasă un obicei plăcut să pună stăpânire pe viața lor, și am scris o...