Adriana Săftoiu – Jurnal de campanie

1De Marius Ghilezan

Dacă pe drumul dintre Scheveningen spre Amsterdam, Jurnalul de campanie al Adrianei Săftoiu mi-a cucerit mai mult atenţia decît desfăşurătorul de mori olandeze înseamnă că merită comentat.

Dintr-un colţ al Amsterdam Bibliotheek, care nu e numai un templu al cărţii, ci şi un spaţiu deschis de literatură, muzică şi artă, în care rezonează mai multe culturi, poţi scrie şi comenta la un ceai. Acolo unde esenţa, trăirile şi spiritualitatea unui întreg imperiu se interconectează, inspiraţia parcă îţi dă aripi.

Jurnalul de campanie putea fi intitulat liniştit „Jurnal de Urlaţi“. Nu înţeleg de ce Editura Trei nu a optat pentru cea de-a doua variantă, mult mai pămînteană şi mai apropiată de spaţiul de desfăşurare al unui film electoral.

Ca unul care am coordonat zeci de campanii electorale şi mi-am dedicat ceva ani unor experienţe mai mult comice decît tragice, pot spune că jurnalul consilierului faţă cu reacţiunea din teren e literatura unui sport jucat fără reguli, de către un autor încăpăţînat să nu se adapteze.

Dacă la români, în 2008, la fel ca înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, alegerile se cîştigă cu traista de bunătăţi, Adriana Săftoiu a ţinut să infirme evidenţa. Şi a reuşit. A plecat singură la drum şi a ajuns tot singură, în finalul unei întoarceri superbe la Urlaţi.

De ce singură? Fiind recomandată de Dinu Patriciu organizaţiei PNL din Prahova, şi-a făcut campania după strategia ei, nu la recomandarea celor care se pricep la toate. A pornit la drum cu un proiect care nu aducea voturi imediate, spre disperarea „factorilor locali“: „ghiozdanul“. Trei luni a muncit pentru mai multe bănci în şcoli, pentru vestiare curate, locuri de joacă şi mai multe computere în clase. A dus, conform relatărilor, cîteva mii de şcolari să vadă muzeele sau circul bucureştean. Dacă a reuşit să convingă electoratul, ne-o spune votul final: 39,6% în favoarea doamnei cu cărţi.

Cartea e ca un reportaj care ai vrea să nu se mai termine. Cum mai e timpul prin Cioceni, de ce Albeşti-Paleologu nu are nimic mai nobil decît sufletul deschis al sătenilor, cît entuziasm mai poate avea preotul Lazăr şi de ce nu există spirit comunitar la Zărnoaga, toate le-ai mai vrea povestite încă o dată.

Jurnalul Adrianei e o cronică parcă a întîiului descălecat. Dacă alţii s-au făcut că trec prin colburile dealurilor, făcînd semne de complezenţă celor mulţi care nu se ridică, dar votează, candidatul mai liberal decît mulţi alţii de tradiţie s-a pus serios pe muncă pentru proiectul ei: „o şcoală-o bibliotecă“. Nu ştim cît a reuşit în realitate, dar povestea ne face să credem că măcar a reuşit să aducă picuri de bucurie. Şi a obţinut mai mult decît alţii, pentru că nu s-a dus la negoţ de voturi, ci s-a aplecat cu fruntea spre mînuţele celor care aşteaptă. Prin sate s-a vorbit mai mult despre doamna cu ghiozdane decît despre înţepaţii politicieni de la centru. Adriana Săftoiu m-a surprins cu gîndirea ei social-liberală. „Nu politicile de stînga fac posibilă egalitatea, ci politicile liberale, care îşi concentrează resursele pentru a crea o economie capabilă să dea libertatea cetăţeanului să fie sărac sau bogat în funcţie de pregătire şi de disponibilitatea de a munci. Sîntem egali să alegem“.

La un pahar de Amstel, cu un adagio de Verdi în ureche, vorbesc despre Urlaţi, în loc să mă conving că studenţii din Leiden sînt mai fericiţi decît ai noştri. Cartea Adrianei Săftoiu merită parcursă. E un itinerar prin batjocura numită campanie electorală, un jurnal care despică amăgirea de coaja dezamăgirii, un raport de activitate al unui proaspăt politician care mai are soluţii. Şi asta mi-a ademenit pofta de scris. Citeşti şi nu-ţi vine să crezi că Adriana Săftoiu, cînd nu parchează maşina în noroi, face literatură.

Jurnalul e o cronică. O lecţie de campanie electorală. Dar şi un pariu cîştigat. E bine că nu toată lumea din politică joacă la fel. Şi autorul nu ne-a vorbit despre complexe, amăgiri sau tratamente cu mici şi bere, ci despre conştiinţă, forţă şi determinare. Sigur că picanteriile cu răsturnarea microbuzului din cauza luptei pe baloane sau bătăliile pentru „pereline“ dau savoare textului. Ce m-a făcut să termin cartea nu au fost alegoriile sau epitetele, nici bucătăria de campanie. Nu prea mă amestec cu Gicu din Zărnoaga, pentru că avem universuri diferite, nici cu voluntarii galbeni care au aceleaşi figuri de la Valea Călugărească la Bolintin sau înapoi. Convingerea Adrianei în proiectul ei paşoptist m-a prins. Încă se mai poate să nu-ţi baţi joc de Dumnezeu şi de omul sărac.

De acelaşi autor

Vocile puterii. De vorbă cu purtătorii de cuvânt

Order Jurnal de campanie Preţ @ RON28,00

Adauga in cosul de cumparaturi.

Scris de Marius Ghilezan

Marius Ghilezan a publicat prima carte în anul 2000. "Cum să reuşeşti în viaţa politică", apărut la Editura Active Vision, A scris primul roman sportiv post-decembrist, „Furia” (Editura Humanitas, 2005), inspirat din viaţa unui suporter al echipei Poli Timişoara; a mai publicat eseurile: „Hoţia la români” (Editura Runa, grupul Corint, 2008) şi „ImpostURA – despre snobism şi puterea falsului”, Editura Corint. În 2012 a reeditat Manualul de campanie electorală – cu elemente de New Media şi a publicat volumul de versuri “Medi – cu ochiul sticlos” (Brumar). În 2014, cartea „Corneliu Coposu – 163 de vorbe memorabile” (Editura Vremea) şi “Anatomia succesului – Marius Ghilezan de vorbă cu Dorin Sarafoleanu” (Editura RAO). Este coautor al cărţii "Idolii forului". A publicat peste 10.000 de articole în "România liberă", "Luceafărul de dimineaţă", "Timpul," Revista "22", "Dilema veche", "Timişoara," "Evenimentul zilei", "Cotidianul". Este coordonatorul site-urilor: bookiseala.ro, buchiseala.ro, happymed.tv

One Responseto “Adriana Săftoiu – Jurnal de campanie”

  1. DAN ANDREI spune:

    Buna ziua,
    Doresc sa transmit cateva sugestii si opinii in legatura cu activitatea de europarlamentar, a doamnei, din prezent dar si pentru viitoarele alegeri.
    Am rugamintea transmiterii adresei email, a doamnei si a unei oferte a volumelor sale, care sa contina si plata expedierii in Canada.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *