Alexandru Potcoavă – Ce a văzut Parisul

Camionul manevrează cu spatele şi opreşte la rampă. Un motostivuitor ridică paleţii şi îi depune în fabrică. Muncitorii desfac baxurile şi alimentează banda. Sticlele goale sunt transportate până la aparatul care le pune dopuri. După ce sunt închise, li se lipesc etichete şi sunt din nou ambalate pentru a fi trimise la vânzare în magazinele de suveniruri. Nu le ştampilează cu Made in China. Ar fi şi culmea, doar scrie pe ele „conţin aer de Paris”, după o idee extravagantă dar atât de lucrativă a lui Marcel Duchamp. Altfel, cine ar da pe una cinci euro?! Order Ce a văzut Parisul Preţ @ RON20,00 Qty: Adauga in cosul de...

Caius Dobresu – Odă liberei intreprinderi

Unul dintre grupajele volumului lui Caius Dobrescu (Odă liberei întreprinderi) a primit anul acesta, la Münster, un important premiu european. Un alt grupaj, apărut într-o revistă franţuzească, a avut şi el ceva succes. (Chiar dacă, spune autorul într-un poem, mesajul a fost înţeles otova, fără pic de umor, ca o critică radicală a capitalismului.) Sunt tare curios cum va fi citită la noi Odă liberei întreprinderi. În viziune, acesta concurează recenta carte a Elenei Vlădăreanu, Spaţiu privat (care, din păcate, cu câteva excepţii, n-a făcut încă gaură nici în cer, nici în săptămânalele culturale). Ambele atacă direct imaginea lumii consumeriste de azi. Imaginea, nu lumea în sine. Ceea ce reprezintă deja un prag superior în raport cu etica mizerabilistă din poezia ultimului deceniu. Nici Caius Dobrescu, nici Elena Vlădăreanu n-au nimic personal cu cineva sau ceva. Instinctul de apartenenţă e, la amândoi, prioritar. Atât cât e, protestul se lansează din interior, iar scopul lui e unul exclusiv poetic. Din poezia actualităţii, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (naraţiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntară la ei, dar deliberată în Odă liberei întreprinderi. Că autorul Odei optează pentru o specie clasică, nu-i, aşadar, întâmplător. Se întoarce la trecut refăcând etapele prezentului. Chiasmul acesta, el îl rezolvă prin calea de mijloc, scurtcircuitând tocmai punctul de intersecţie, alegoria. Cea mai importantă calitate a Odei liberei întreprinderi e dată însă de substanţa ambiguităţii. Aceasta nu mai ia naştere din limbaj, ci din coloana sonoră. Nu o dată, poemele se referă limpede la, tocmai, limpezimea lor. În spatele acestei eficienţe aproape corporatiste (doar vorbim despre o carte cu încărcătură antreprenorială) se simte o forfotă aducătoare de echivoc, de miraj, de inefabil. Sinceritatea devoalării acestora e la originea unor pasaje...

Nido Qubein – Profesionist în vânzări

28.00 – 14.00 Lei Nido R. Qubein consideră că prezumţia „trebuie să ai talent ca să vinzi” este falsă. În nici o altă profesie succesul nu este atât de strâns legat de performanţă, susţine el. Profesionist în vânzări oferă un şir de tehnici specifice, fiind un îndrumar pentru dobândirea de noi abilităţi şi cunoştinţe pentru a reuşi performanţe în acest domeniu. Nido Qubein este preşedintele unei corporaţii internaţionale de consultanţă în management, care are clienţi de-a lungul şi de-a latul Statelor Unite, precum şi în multe alte ţări. Este expert în conceptualizarea, crearea şi furnizarea de sisteme comportamentale complet integrate — pentru angajaţi şi pentru liderii acestora. Este partener în alte câteva companii şi membru în consiliile multor universităţi, corporaţii şi instituţii comunitare. A fost distins cu numeroase premii şi titluri, printre care: gradul de doctor în drept, Medalia de Onoare a Congresului din Ellis Island, premiul Cavett (cunoscut ca fiind echivalentul Oscarului pentru oratorii profesionişti); de asemenea, a fost inclus în muzeul Hall of Fame pentru Marketing şi Vânzări Internaţionale şi a fost declarat Cetăţeanul Anului în High Point, Carolina de Nord (unde şi locuieşte). Susţine în fiecare an peste o sută de discursuri la convenţii şi conferinţe, în seminarii şi întâlniri pe teme de vânzări şi în cadrul sesiunilor de comunicări destinate persoanelor cu funcţii executive. A scris cărţi şi a înregistrat programe audio şi video de instruire, care au fost traduse în mai multe limbi. Order Profesionist în vânzări Preţ redus @ RON14,00 Qty: Adauga in cosul de...

Eric Emmanuel Schmitt – Cea mai frumoasă carte din lume

Opt nuvele, opt poveşti de iubire, opt femei. De la vânzătoarea modestă la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soţia dezamăgită la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deţinuta politic la prinţesa nonconformistă, chipurile dragostei se schimbă, deşi nevoia de fericire rămâne mereu aceeaşi. „Schmitt e un povestitor înnăscut, care are harul de a spune poveşti aparent simple, ce conţin însă o adevărată filozofie de viaţă.” (La Libre Belgique). „Cea mai frumoasă carte din lume… are graţia şi forţa vizuală ale marilor texte literare.“ (Lire) „Fiecare dintre povestirile acestui volum pune în lumină, cu un lirism de o prospeţime unică, o ipostază a sufletului feminin.“ (L’Express) Order Cea mai frumoasa carte din lume şi alte povestiri Preţ @ RON29,00 Qty: Adauga in cosul de...

Marius Iulian Stancu – Întoarcerea în pivniţă

De Marius Ghilezan Dacă Tudor Arghezi îşi versifica Mărţişorul, astăzi tinerii poeţi îşi deformează cartierul şi-i dau plăsmuiri estetice. Când Claudiu Komartin a publicat volumul Un anotimp în Berceni, nu m-am aşteptat la o intepretare atât de caustică şi de hilară a urâtului, într-un stil original. Iată, că prin volumul de debut Întoarcerea în pivniţă, al colegului său de generaţie Marius Iulian Stancu, Militarii, doar ca poziţionare diferiţi de Berceni, rămân aceleaşi spaţii opace peste care viaţa se chinuie să găsească ritmul, „mulţumirea aia care să echilibreze.” Întoarcerea în pivniţă e un pretext pentru poet de a încerca expresia curentului beat pe un corp cenuşiu. Există viaţă şi acolo unde nu e lampă, ar vrea să ne spună el. Autorul nu negociază condiţii umane, nu ceartă pe nimeni şi nu se plânge că nu vine autobuzul. În cartea sa totul se reintepretează. Universul mic, prin imaginaţia sa devine fantastic. Mult deasupra trăirilor din Mântuleasa, studiată la şcoli. Marius Iulian Stancu o coboară nu întâmplător pe Rosslyn „în galeria de cearşafuri subterane,” în „locurile de gândaci şi urşi” pentru a ne convinge că nu rama face tabloul, pulpa se devoră oriunde. Şi de ce Rosslyn şi nu Ana din corul fetelor de la Apaca? Aici, misterul are carne. Autorul, prin contrast, dă muzică unei vieţi încremenite între program, betoane şi asfalt.  „eviţi să te întorci/la rădăcina de ciment a blocului/la focul lucrurilor strânse în tomberon/stă cel care noaptea se înveleşte-n cartoane şi jeg…” Folosind mijloace literare izbutite, cu un răspăr de englezisme şi punctaţii, încearcă să dea sens unei convieţuiri de sticlă şi beton. „O lume zidită din bucăţi”. Printre rânduri se poate citi disperarea autorului că nu poate vieţui într-un Bronx cu senzaţii tari şi multă adrenalină. Volumul e o transă literară, nu poţi să nu intri în tripul său literar. Marius Iulian Stancu s-a născut la 15 decembrie...

Mihail Vakulovski – Portret de grup cu generația „80”

De Marius Ghilezan Optzecismul continuă să nască pasiuni şi  controverse. Mulţi au gânduri, puţini au idei, avea să spună cândva Noica. Dacă e să te iei după campania ultimilor ani şi nu ai citit nimic până la generaţia anilor ’80 ai fi tentat să crezi în providenţa unor cărturari. Nimic scandalos. E dreptul oricui să joace în echipă. Se ştie că la individual evoluează doar spiritele puternice. Şi literatura americană ne-a demonstrat de-a lungul istoriei că nimeni nu face încadrări tehnice în grupări de iarmaroc.  După plictisitoarea lucrare Postmodernismul românesc a lui Mircea Cărtărescu  Antologia poeziei generatiei 80, o selecţie evocativ-selectivă a lui Alexandru Muşina şi Poezia generaţiei ’80, teză cam didacticistă a lui Nicolae Leahu, fără a-l uita pe laboriosul Andrei Bodiu cu Direcţia optzeci în poezia română, eh, deh, are o scuză era o lucrare de doctorat, iată că vine şi junele de la Chişinău cu Portret de grup cu generaţia...