Liviu Stan – Sânge de pasăre pe haine

Un roman alert și introspectiv despre slăbiciunile umane, iubire, iertare, revoltă, acceptare, înfrângere, copilărie și maturizare.

Ioana Cristina Teodorescu – Despre sex, dragoste şi alte vicii

„Între cea care strigă și cea liniștită de la fereastră, Ioana devine poezie, într-un exhibiționism ritmat al feminității. Conștientă, rațională până la sânge uneori (sau până la cicatrice), poezia Ioanei are dimensiunea lucidă a ludicului ascuns în detalii. Se vor regăsi multe femei în această carte, tinere femei, pentru că – și acesta este un aspect pe care l-am remarcat – în poeziile pe care le veți citi, tinerețea poetei e purtătoare de grijă, spaimă, dramă și iubire. Înțelepciunea vine și scriind poezii… ” (Alina Manole) „Ioana-Cristina Teodorescu este un spirit sensibil. În verva unei ritmicități de esență muzicală, autoarea dă viață universului interior al propriei forțe afective. De la nuanțe parcă în surdină, exprimate adesea prin extatice metafore, la sonorități parcă declamate, cuvintele par a urma itinerariul unui crescendo în câmpul semantic. Cu alte cuvinte, între contemplație și experiență estetică, ea ne descoperă o specie lirică care, depășind natura sa estetică, devine necesitatea comunicării emoțiilor puternice care o însuflețesc. Poezia sa relevă, mai presus de toate, dragostea de comuniune și expresia unor nerostite trăiri.” (Adrian Leonard...

George Asztalos – !nfraRouge

Doar o adiere suavă de melancolie desparte ludica dezlănțuită din Zoon poetikon-ul de acum cîțiva ani de InfraRouge-ul de acum. Dar cît de pus pe joacă rămîne George Asztalos se vede încă de la titlu, pe care, firește, îl scrie !nfraRouge, căci la Asztalos cam toate trebuie să iasă pe dos – și-n orice caz să nu fie cum sunt, indiferent ce-ar fi ele: cuvinte, stări, simple enunțuri ori confesiuni. Un spirit al paradoxului ludic bate peste tot, așa încît toate gravele rezultă frivole și toate „sinceritățile” sunt caricate. Poetul se joacă și cu sine și cu limbajul și cu formulele poetice, dar totdeauna pe linia subțire a unei melancolii (care, desigur, e, la el, melalcoolie) insidioase, avînd grijă ca serioasele să survină incidental și clandestin. Dar avînd, mai ales, grijă să nu lipsească dintr-un performance de vervă și inventivitate. Căci în plină criză de vervă în exces scrie George Asztalos. (Al. Cistelecan) Partea bună e că George G. Asztalos nu îmbătrâneşte. Dinţii îl ţin la fel de bine, simţul limbii o-ho-ho! Iar vederea pe întuneric e mai poetică decât oricând. Calităţi fireşti la un scriitor inteligent şi în scris, nu numai în familie, cosmopolit şi doldora de umor. Fără să evite tragedia, !nfraRouge montează un spectacol. Lucrurilor li se spune pe nume la modul chirurgical, fără beţii de cuvinte sau angoase de nepriceput. Imaginile năstruşnice gâdilă şi ele emoţia. C-o fi moarte, c-o fi jale, că totul sfârşeşte prost, important e că volumul musteşte de o tandreţe şugubeaţă şi demascatoare cum nu prea e de văzut prin poezia momentului. (Felix...

Dan Herciu – Jama

Taxa pe viciu (2009) este singura carte de versuri între cele douăzeci şi patru care au câştigat Concursul de debut al Filialei Cluj a USR din 2005 încoace. Juriul a fost cucerit de încrederea necondiţionată în poezie a debutantului, dar mai ales de dezinvoltura cu care traversa spaţiul poemului, hărţuindu-i liber şi cu umor conţinut sensurile. Versurile monotone şi surprinzătoare în chiar aceeaşi clipă, naive cu tâlc şi improvizate cu schepsisprecum refrenele de jazz, mă duceau cu gândul la jam-session-urile lui Jack Kerouac, la pasul legănat, mărunt, de swing. Datele esenţiale ale portretului pe care i-l făceam atunci în textul escortă au rămas, constat, aceleaşi. Însă, în atingere cu ceea ce s-ar putea numi şcoala de poezie sibiană de azi, gureşenia sa a căpătat patină, deplasările metaforale – o disciplină nouă, experimentele – un alt cadru, nu constrângător, ci promiţând o apartenenţă cu referinţe consistente şi chiar cu program. Ceea ce nu-i rău deloc. Irina Petraş Cu Jama Dan Herciu e (abia) la a doua carte. Dar, ce-i drept, asta după ce și-a încasat taxa pe viciu, ca orice instituție serioasă a fiscului, de două ori (odată în 2009, odată în 2010). Ar fi putut-o încasa și a treia oară, căci destule din fenomenologia ironică a madrigalului din prima carte revin în a doua. Asemeni celebrului australian care nu putea scăpa de vechiul bumerang, nici Dan Herciu nu poate scăpa de ludica din spitalul amorului. Căci cam acolo (într-o clinică a erosului) își face el jocurile și mendrele, totdeauna pe linia dintre frivolitate și dramatic, dintre inteligența paradoxurilor și iradianța subterană a angoaselor. Poemele de acum sunt însă mai aproape de fluxul anxios al cotidianității, de posibila implozie a realului. O implozie controlată însă de inteligența care imprimă ritmul inserțiilor angoasante și al decompresiei ludice.                                                                                                                              Al....

Dan Călin – Manifest

Dan Călin s-a născut pe 1 februarie 1976 în Constanța. Absolvent al Facultății de Filosofie-Jurnalism în anul 2000, licențiat în fotografie. Debut literar cu poezie în revista Cenaclul de la Păltiniş (Sibiu). Fotograf din anul 2000, abordând mai multe genuri: peisaj, portret, reportaj, presă, imobiliare, modă, eveniment, produs. Jurnalist din anul 2002, printre altele ca redactor șef și/sau fotograf la mai multe reviste: Agenda Construcțiilor, Misiunea Casa, Planul Casei Mele, Print Magazin. Lector curs de fotografie la Asociația Brokerilor Imobiliari din anul 2012. Order Manifest Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Andrei Huţuleac – poeziilaprimamână

Poezia lui Andrei Huțuleac este o poveste despre om şi aşezarea lui în istoria cotidianului. Speranţa care îl susţine e intim legată de ideea că Timpul pune totul la locul lui