De Ovidiu Dima Copiii caută în orice lucru o magie. Atunci părinţii fie le oferă jucării, fie le citesc poveşti. Majoritatea le cunoaştem, le ştim deja învăţămintele. Dar vine o vreme când oamenii trebuie să se schimbe, să ofere ceva nou. Nu mai e la modă „Fetiţa cu cibrituri.” Lumea se reintepretează. Unei astfel de piese sociale, Claudia Groza îi vine în ajutor. Tolba cu poveşti este un dar neaşteptat din partea unui povestitor cu har. Cartea începe o poveste despre boabele de mazăre. Băiatul Vlad, un altfel de Neghiniţă a lui Delavrancea, plecat la însămânţat cu bunicul lui, descoperă că nu toate boabele sunt la fel şi că doar cele sănătoase pot da rod. Astfel, juvenilul cultivator a luat „bobul mic, firav şi timid” şi l-a sădit aproape de cămăruţa lui, a avut o cucernică dragoste faţă de mica lui plantă care după ce a crescut i-a vorbit. Sigur că literatura pentru copiii e plină de prinţese, zmei, vrăjitoare şi băieţi de curte. Autoarea vine şi completează panoplia cunoscută cu aventurile prinţesei „Zori e zi,” răpită de Zmeul solzos şi dusă în împărăţa sa. Niciun trimis al Regelui nu a putut trece obstacolele puse în cale, doar tânărul servitor, împărţind bunătate, a răzbit şi a reuşit să rupă vraja în care căzuse Zmeul şi să elibereze frumoasa fată. Aşa cum era înţelegerea, uitasem să o spun, salvatorului i se cuvine mâna fetei. Nu ni se spune decât că nunta a durat trei zile şi trei nopţi. Pentru că micuţii trebuie să înveţe şi părţile anatomice şi funcţionale ale corpului, Claudia Groza a reuşit prin „Piticul şi puful de păpădie” o frumoasă compoziţie stilistică şi epică. Povestea cu revolta dulciurilor din supermarket e savuroasă. Toate istorisirile sunt pline de învăţăminte, uşor scrise şi pline de pilde despre binele care face minuni. Mocăilă, Troncănilă şi viţelul Fedor din Ferma animalelor...
