Premiul Nobel pentru Literatură, 1988
De Alexandru Cristian
“prin lucrări bogate în nuanţe când realiste, când ambigue, a realizat o artă narativă arabă care se aplică întregii umanităţi”.
Ce este destinul? Există un destin? O viaţă de om este scrisă într-o carte divină? Destinele oamenilor sunt atât de pline de inexplicabil încât te întrebi dacă există o logică.
Logica destinului unui om este că acel om trăieşte. Viaţa are o logică a ei. Dar întâmplările din viaţa unui om…?
Pensiunea Miramar este locul unde se împletesc destine. Vieţile oamenilor sunt atât de diferite chiar opuse. Ce îi leagă totuşi? Locul acestei pensiunii care este mitic. Cheia destinului lor este o clădire veche bătută de arşita deşertului şi de briza Alexandriei.
Grecoaica , patroana pensiunii, este un oracol de fapte şi de întâmplări. Prin ea există pensiunea , destinul ei s-a împletit de această pensiune. În destin există viaţă şi moarte. Moartea a cuprins şi pensiunea. O crimă fără explicaţie va desăvârşi destinul pensiunii, Alfa şi Omega. Numele pensiunii Miramar este o metaforă plină de mister. Un loc în care oamenii vin , pleacă, se nasc şi mor sub privirea plină de calm a mării. Fascinantă , eterna şi unica mare care asistă pasivă la evenimentele din viaţa oamenilor.
Naghib Mahfuz a scris acest roman cu gândul la însemnătatea locurilor şi lucrurilor în viaţa oamenilor. Roman citadin cu tentă poliţistă este un roman ce descrie societatea egipteană la jumătatea secolului trecut. Frământarea politică era prezentă la toate nivelele societăţii ; monarhie sau republică , democraţie sau autocraţie. Întrebări pe care personajele şi le pun în mod conştient nerealizând că nu vor mai afla răspunsul. Timpul are toate răspunsurile.
Roman scris cu vervă plin de lirism social , o veritabilă frescă a Egiptului. Acest roman ne confirmă talentul lui Mahfuz de a descrie complexitatea unei societăţii şi dramele acesteia. Societatea egipteană plină de misticism , credinţă şi revoltă care realizează în fiecare gest că nu se poate opune destinului. Miramar nu s-a opus proniei divine aceasta şi-a dus la bun sfârşit rolul. Egiptul nu s-a putut opune declinului civilizaţional. Mahfuz nu s-a putut opune talentului său de scriitor. Există un destin, o pronie ?
Adauga in cosul de cumparaturi.
O propunere interesantă, mai ales pentru zilele astea toride de vară. Oricum atmosfera romanului pare să îmbie la vacanţă şi mare.