Adrian Marino – Viaţa unui om singur

Toţi se întreabă de ce regretatul critic de la Cluj, Adrian Marino, a preferat să-şi publice postum volumul de memorii „Viaţa unui om singur”? De ce i-a încondeiat atât de tăios, cu  atâta venin, pe corifeii culturii române, fie de stânga, fie de dreapta? De ce şi-a ales momentul denunţului fix după cinci ani de la moartea sa? Celebrul europenist din convingere, nu din oportunitate, a explicat încă din prefaţa cărţii de ce nu a făcut-o atunci: „Aş provoca doar atacuri şi insulte, ridiculizări şi controverse, pe care doresc să le evit, în mod radical, mai ales acum, la sfârşitul vieţii”. La nici o zi după publicarea „versetelor,” demolatoare în expresie şi dure în conţinut, Dinescu, poetul moşier de Galicea Mare şi pastor peste stăreţia cu dosarele Securităţii, s-a grăbit să-l acuze, tocmai pe cel care a stat şase ani în puşcăriile comuniste, de colaborare cu sistemul criminal. Şi asta pentru că l-a descris ca: „Amuzant, pentru o clipă, dar odios în esenţă. Fiindcă poluează şi trivializează totul. Terfeleşte toate valorile, bagatelizează toate intenţiile bune”. Nu scapă de pana înmuiată în venin a clujeanului nededulcit la „binele” comunist, nici George Călinescu, căruia i-a fost o vreme asistent la Universitatea din Iaşi, criticul pervertit la noua ideologie. Rămas singur într-o lume opusă opulenţei criticului, adaptat compromisurilor epocii, „cu o ipocrizie şi cu un cinism, în forme uluitoare şi cabotine”, aşa cum l-a descris în carte, Marino îi minimizează opera lui Cioran la o singură carte şi-l portretizează pe Eugen Simion ca pe un „carierist feroce”. Doar Nicolae Manolescu scapă nealtoit sub joarda de cuvinte. Plăvanilor din solda „căpitanului filosofic al naţiunii” (Ctin Noica) le reaminteşte cum Măria Sa a luat urma lui Cioran pentru a-l convinge să-l susţină pe Ceauşescu la candidatura pentru Premiul Nobel. Psiho-esteticianul de la Cluj descoperă la istoricul religiilor, savantul de renume mondial, Mircea Eliade, o...

Teodor Baconsky – Insula cetăţii

N-am „plăcut” nu pentru că aş fi scris anapoda, sau aş fi practicat impostura academică, ori pentru cã m-aş fi repliat într-un ezoterism gongoric, sau pentru cã aş fi tratat cãutarea adevãrului ca pe un pretext al egolatriei publice. N-am fost agreat (realmente) pentru că am căutat acest adevăr în afara cãrãrilor bãtute, cu care „taberele” culturii noastre — postmoderniştii laici versus paseiştii fundamentalişti — se obişnuiseră încă din regimul, dacă nu cumva din veacul anterior. Nu m-am înrolat în nici o grupare. N-am omagiat valori prestabilite: la Sibiu fiind, refuzasem pelerinajul spre Păltiniş, tot aşa cum, la Sihăstria găsindu-mã, nu cercetasem chilia Părintelui Cleopa. Nu mi-am însuşit nici figura solitarului fanatic, intoxicat de certitudini excentrice. Până şi acest tip terţiar — mizantropul de serviciu, însinguratul iconoclast — se face finalmente acceptat, ca o excepţie menită să reconfirme regula jocului. Nu şi „inclasabilii”. Pe lumea asta, deşi viu, ai nevoie de o...

Herta Müller, scriitoarea germană, născută în Banat, a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2009

Scriitoarei Herta Müller, de origine etnică germană, născută în 1953 la Niţchidorf (în Banat), i s-a decernat joi 8 octombrie 2009, Premiul Nobel pentru literatuiră. Comitetul Academiei Suedeze a motivat decizia ca o recompensă pentru onestitatea scrisului în care descrie peisajul dezrădăcinării. “Prezintă cu lirismul poeziei şi cu concreteţea prozei peisaje ale unui om fără patrie”, scrie documentul de la Oslo. În 1987, membră a <<Aktionsgruppe Banat>>, alături de soţul ei Richard Wagner, William Totok  şi Helmuth Fraundorfer, a fost obligată de către Securitate să părăsească ţara. Toţi trei au continuat să scrie, doar Herta Muller menţinundu-şi aceiaşi temă, a satului de şvabi. A publicat nu mai puţin de 24 de cărţi. Biografia sa este prezentată în “Regele se închină şi moare”, apărută în 2005 şi în România. A refuzat să colaboreze cu Securitatea şi a fost nevoită să lucreze ca muncitoare la intreprinderea timişoreană “Tehnometal”. A debutat cu povestiri scurte în volumul „Niederungen”, Bucureşti 1982, cenzurată imediat după apariţie. Scrierile sale despre neadaptarea şvabilor la viaţa de colectiv, pericolul pierderii identităţii lor culturale, opreliştile la care sunt supuşi cei ce gândesc altfel nu au convenit regimului. A preferat să plece decât să semneze un acord de colaborare cu Securitatea. „DrückenderTango”, cartea care a apărut în Germania, înainte de căderea zidului Berlinului, mărturiseşte lumii libere despre corupţia, intoleranţa şi represiunea asupra etnicilor germani, dintr-un sat bănăţean din perioada ceauşismului. “Der Fuchs war damals schon der Jaeger“ a fost tradusă în româneşte la Editura Univers sub titlul “Vulpea era vânătorul” şi ecranizată într-un film al lui Stere Gulea. Ultimul ei roman, Atemschaukel (netradus în româneşte) a fost nominalizat la premiul pentru cartea germană a anului. Nici aici, autoarea nu abandonează tema recurentă în opera sa, despărţirea, emigrarea, părăsirea unui loc fără a ajunge la vreo destinaţie. Anul trecut, scriitoarea s-a aflat în centrul atenţiei, dupa un protest public faţă de...

Thomas D.M. – Ultimul vis a lui Freud

O fascinantă autobiografie pe care Freud ar fi imaginat-o pe patul morţii… Amintirile, personajele şi relaţiile dintre ele se suprapun şi se succed într-o logică inedită, dictată de răbufnirea totală şi necontrolată a inconştientului eliberat de trecerea de la viaţă la moarte a omului Freud. Astfel, spre stupoarea cititorului, fiica se înfăţişează ca iubită, soţia ca soră, nepotul ca frate: „Majoritatea cuplurilor respectabile de evrei pe care le cunoşteam erau, în secret, într-o proporţie considerabilă, incestuoase.” Perversă şi neliniştitoare, cartea lui D. M. Thomas recompune tabloul autoanalizei lui Freud, o analiză pe care acesta nu şi-ar fi putut-o face probabil decât acum, adică supravieţuind încă vreo 60 de ani propriei morţi. Dacă într-adevăr o fi murit vreodată…...

Michael Schneider – Marlyn pe divan

Marilyn pe divan aduce în prim-plan povestea relaţiei dintre două vedete hollywoodiene: Marilyn Monroe, sex-simbol al anilor ’60 şi Ralph Greenson, psihanalistul mai multor staruri din Cetatea filmului şi ultimul terapeut al lui Marilyn. Două persoane care nu trebuiau să se întâlnească niciodată, dar care nu au mai putut să se despartă. „Cartea vine în întâmpinarea unei puternice fantasme: aceea de a şti ce i-a putut spune Marilyn, în ultimii doi ani de viaţă, psihanalistului ei […] Un continuu joc de flash-back-uri, zoom-uri şi perspective cât se poate de cinematografice, care spun povestea nu a vieţii, ci a morţii lui Marilyn. «Mă întreb: cine? Mă întreb: ce anume a omorât-o pe Marilyn? Cinematografia, boala psihică, psihanaliza, banii, politica?» Un roman care ne dezvăluie un întreg univers, îmbibat deopotrivă de strălucirea şi stresul Hollywood-ului.” ELLE, 4 septembrie 2006 Order Marlyn pe divan Preţ @ RON9,99 Qty: Adauga in cosul de...

Nicolae Breban – Sensul vieţii. Memorii 3

Al treilea volum al memoriilor lui Nicolae Breban îşi propune să pună în lumină exilul scriitorului, dincolo de orice controversă pe marginea lui. Cartea acoperă ambele perioade de înstrăinare faţă de ţară: prima, între vara anului 1971 (după demisia de la conducerea „României literare” şi interviurile de protest faţă de începutul dictaturii personale ceauşiste) şi aprilie 1972 (când s-a întors pentru a participa la un congres al scriitorilor la care n-a fost însă acceptat); iar a doua, începută în vara lui 1977, odată cu o vizită în Statele Unite, şi încheiată practic în 1990, când Nicolae Breban era deja stabilit de o bună bucată de timp în Paris. Tranşantă şi surprinzătoare, implicând nume importante ale lumii culturale româneşti din ţară, dar şi din străinătate, „povestea” cunoscutului scriitor român merită citită până la capăt, atât pentru spectaculozitatea ei, cât şi pentru că oferă perspective interesante, inedite chiar, asupra unei perioade încă pline de neânţelesuri. De acelaşi autor Sensul vieţii. Memorii 1 Sensul vieţii. Memorii 2 Sensul vieţii. Memorii 4 Orfeu în infern Animale bolnave Riscul în...