Al treilea volum al memoriilor lui Nicolae Breban îşi propune să pună în lumină exilul scriitorului, dincolo de orice controversă pe marginea lui. Cartea acoperă ambele perioade de înstrăinare faţă de ţară: prima, între vara anului 1971 (după demisia de la conducerea „României literare” şi interviurile de protest faţă de începutul dictaturii personale ceauşiste) şi aprilie 1972 (când s-a întors pentru a participa la un congres al scriitorilor la care n-a fost însă acceptat); iar a doua, începută în vara lui 1977, odată cu o vizită în Statele Unite, şi încheiată practic în 1990, când Nicolae Breban era deja stabilit de o bună bucată de timp în Paris. Tranşantă şi surprinzătoare, implicând nume importante ale lumii culturale româneşti din ţară, dar şi din străinătate, „povestea” cunoscutului scriitor român merită citită până la capăt, atât pentru spectaculozitatea ei, cât şi pentru că oferă perspective interesante, inedite chiar, asupra unei perioade încă pline de neânţelesuri.
De acelaşi autor
Leave a Reply