Bernard Gavoty – Amintirile lui George Enescu

Amintirile lui George Enescu, consemnate de Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio, în 1954, apar pentru prima dată într-o ediţie bilingvă, jubiliară, în “Anul internaţional George Enescu” şi în preajma festivalului cu acelaşi nume. Uimitorul destin al celui mai mare compozitor român şi unul dintre cei mai importanţi ai secolului XX, ne este înfăţişat într-o suită de scurte capitole ordonate cronologic, asemenea cărţilor de memorii redactate de instanţa care spune „eu: naşterea copilului unic, deşi al optulea, într-o familie de ţărani înstăriţi, plecarea la Viena, la numai şapte ani, apoi studiile la Paris, turneele, prieteniile ilustre, succesele. În fine, privirea retrospectivă asupra întregului parcurs, cu accente melancolice în special pe copilăria fericit însingurată, graţie fascinaţiei muzicii, vagile similitudini, cu personajul-creaţie supremă a viitorului compositor, Oedip, par toate doar un fundal menit să ne dezvăluie treptat un om de o mare bogăţie şi consistenţă interioară, de o minunată modestie şi simplitate, cuminţenie şi devotament faţă de muzică, şi să ne uimească prin lipsa celei mai mici urme din vanitatea, trufia, egolatria atât de frecvente, de altfel, la marii artişti. Order Amintirile lui George Enescu Preţ redus @ RON33,00 Qty: Adauga in cosul de...

Emil Ghiţulescu – Toate drumurile duc la… Kabul

Dumneavoastrã aţi jucat un rol-cheie în promovarea acestor relaţii. Acum, nu numai ca autor al acestei cãrţi, Toate drumurile duc la… Kabul, dar şi ca diplomat de clasã, cu o experienţã de primã mânã în problemele regiunii, veţi continua sã aveţi un cuvânt deosebit de important în a ne sprijini sã extindem relaţiile prieteneşti care înfloresc între România şi Afganistan, urmãrind promovarea securitãtii, stabilitãţii şi prosperitãţii economice. În cele din urmã, succesul nostru comun va fi în mãsurã sã consolideze pacea în aceastã importantã regiune şi în lume. Dr. Abdullah Abdullah Ministrul Afacerilor Externe al Afganistanului Order Toate drumurile duc la... Kabul Preţ redus @ RON21,00 Qty: Adauga in cosul de...

Ion Sîrbu – Iarna bolnavă de cancer

Opera de sertar a lui Ion D. Sîrbu a fost o revelaţie: iată, Adio Europa! îl transferă pe Ion D. Sîrbu din raftul al doilea al bibiliotecilor în primul. Iar Traversarea cortinei, volumul de corespondenţă cu Negoiţescu, Nemoianu, Mariana Sora, îl pune pe Ion D. Sîrbu pe lista celor aleşi. Ca şi Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. Iarna bolnavă de cancer reprezintă un roman epistolar gândit de Cornel Ungureanu. Cartea grupează, în prima secţiune (Decolare întreruptă), scrisori către Deliu Petroiu. Autorul lor e tânăr, plin de speranţă. Face parte dintr-un grup care trebuie să învingă. Iubeşte, speră, vrea să descopere soluţii. Pierde, câştigă, pierde. E un luptător. Dar într-un timp al dezastrelor nu putea evita închisoarea. Între răul războiului şi răul închisorii, se desfăşoară energiile unui bărbat care scrie, care propune modele, care închină ode prietenilor, profesorilor, iubitelor. E bufonul Garry. E tânărul unei existenţe exemplare. Secţiunea a doua (Arca) conţine scrisori către Ion şi Mina Maxim. Ion D. Sîrbu e dramaturg şi are succes. Prietenii au cucerit locuri de frunte în viaţa literară: Cercul Literar triumfă. Ion Maxim scrie mereu, publică, e foiletonistul energic într-un oraş în care Garry Sîrbu îşi reciteşte, pentru el şi pentru prieteni – dar şi pentru criticii săi – autobiografiile. Îşi reinterpretează viaţa. Dar, în decembrie 1980, Ion Maxim moare. În septembrie 1977 murise Ovidiu Cotrus. Prezentarea piesei Frunze care ard, scrisă de Ion Maxim, va apărea postum. În secţiunea a treia (Iarna, agonia şi moartea) sunt transcrise epistolele către Delia Cotrus. Secretarul literar de odinioară a ieşit (în 1983) la pensie. Cărţile îi apar, piesele i se joacă, prietenii îi scriu. În România mizeria devine însă sufocantă. Omul se pregăteşte să moară. Scrisorile către Delia convoacă, tot mai des, imaginea dispăruţilor. Cei de dincolo îi sunt mai aproape decât cei de aici. Iar de aici pleacă mereu, unul după altul, cei mai...

Boris Buzilă – De-a v-aţi ascuns’. Un destin basarabean

„Raftul cu literatură despre Basarabia a devenit consistent în anii din urmă. Deja tot ce o diferenţiază de literatura de aici este limba: o limbă română curată, limpede şi parcă mânuită cu evlavie. Şi totuşi, ceva o distinge mai profund în vacarmul autohton. Ceva ce, cu admiraţie şi vagă invidie, detectezi – dincolo de boarea de exotic-familiar a unei lumi îndeobşte rurale, straniu încremenite – ca un amplu suflu de universalitate, de care noi rar avem parte. Citind cartea pe care o aveţi în mâini, veţi descoperi lesne în ce constă acest ceva: este vorba de miză, pur şi simplu. Basarabenii – chiar şi cei instalaţi de cinci decenii la Bucureşti, ca Boris Buzilă – au ceva esenţial, vital de spus. Bunăoară, iată «mândria» tatălui, tradusă de copilul de zece ani, care află, în toamna anului 1940, la ora de geografie, că, de-acum, fără să fi plecat din sat, nu mai trăieşte în ţara lui, mică, România, ci într-un imperiu: «Să stăpâneşti Răsăritul, să stăpâneşti Caucazul, să stăpâneşti lumea! Să stăpâneşti, să stăpâneşti, să nu te mai saturi! Ne minunam de imensitatea ţării, lăţită pe două continente, ca un urs polar, cu labele din faţă întinse pe Marea Caspică şi Marea Neagră, cu botul pe Marea Baltică şi cu coada pe Peninsula Kamceatka, cu picioarele dinapoi pe Marea Japoniei.»“ Doina Jela Order De-a v-aţi ascuns’. Un destin basarabean Preţ redus @ RON21,00 Qty: Adauga in cosul de...

Catherine Siguret – Femei celebre pe divan

Femeile celebre au marcat secolul XX cu frumuseţea, talentul, gîndirea şi personalitatea lor. Colette, Virginia Woolf, Marlene Dietrich, Josephine Baker, Simone de Beauvoir, Édith Piaf, Maria Callas, Jackie Kennedy, Dalida, Françoise Sagan, Lady Diana, protagonistele cărţii de faţă, au fost modelele vremii lor, stîrnind pasiunea şi entuziasmul admiratorilor. Adeseori însă, imaginea etalată în public era doar o simplă mască, dincolo de care se aflau angoase, tensiuni şi dureri felurite. Unsprezece psihanalişti, psihiatri şi psihologi analizează destinul acestor femei de excepţie,  decupînd din acesta frînturi mai puţin cunoscute şi oferind cititorului o perspectivă inedită asupra conflictelor lor intime şi a vieţilor private zbuciumate. Reconstituirea în manieră jurnalistică a biografiilor se împleteşte cu analiza psihologică subtilă, într-un text captivant despre faţa nevăzută a succesului şi poveştile de viaţă adevărată din spatele...

Simone Signoret – Nostalgia nu mai e ce-a fost

„Sunt conştient că, în cursul exerciţiilor noastre acrobatice înregistrate, de întrebări şi răspunsuri, am jucat pe rând şi simultan (şi adesea în mod stângaci şi deranjant) rolul poliţaiului, al confesorului, al psihiatrului, al biografului, al istoriografului, al comisarului politic, al agentului secret, al scribului supus, al judecătorului de instrucţie, al martorului miresei, al naşului copiilor… Şi mă gândesc, la urma urmelor, că cele două-trei lucruri pe care le-am aflat de la ea valorează cât cele două-trei mii pe care ea ar fi vrut să le afle de la mine. Între Place Dauphine, casa din Autheuil şi la Colombe d’or, sunt mai ales conştient că am participat la o extraordinară aventură literară, la o vânătoare fantastică de comori a cărei pradă, la sfârşit, este această carte. (…) Mai mult decât Istoria, ne interesează viaţa, cu cortegiul ei de bucurii şi necazuri, de spaime şi victorii, cu străfulgerările de nebunie şi de clarviziune, cu jocurile de umbre şi lumini trasând frontiere între provocări şi angajamente, pariuri şi riscuri. Ne interesează oamenii şi măştile care urmează sau intersectează cortegiul şi care se numesc, parcă din întâmplare, la fel ca aceia aflaţi pe prima pagină a ziarelor, Montand, Hruşciov, Tito, Marilyn, Malraux, Overney… Ce de lume am întâlnit în această călătorie!“ Maurice...