Ion Iovan – Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale

„Ce-a făcut Ion Iovan? A intrat în pielea lui Mateiu şi a scris jurnalul apocrif al ultimului an de viaţă al acestuia, zi cu zi, reconstituindu-i la persoana I existenţa: preocupările, opiniile, obsesiile, sentimentele, faptele… Dar cartea lui Ion Iovan continuă, plină de surprize, cu un Index care luminează primele 356 de pagini dându-le dimensiuni romaneşti, nu lipsite de senzaţional… Ultimele 30 de pagini închid rotund bucla manuscriselor dispărute, dinspre sfârşitul secolului XX şi cu o viziune nu tocmai flatantă a Bucureştiului postrevoluţionar. Ar fi păcat să rataţi această «carte a anului» şi să nu aflaţi ce romancier uimitor e Ion Iovan.“ Adriana Bittel Order Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale Preţ redus @ RON31,00 Qty: Adauga in cosul de...

Marcus Mabry – Condoleezza Rice şi drumul ei către putere

Vechi jurnalist la externe şi editor, Marcus Mabry este şeful corespondenţilor de la Newsweek, răspunzând de departamentele interne şi internaţionale ale revistei. A câştigat numeroase premii pentru jurnalism, este un fost membru al Consiliului pentru Relaţii Externe şi autorul studiului White Bucks and Black-Eyed Peas: Coming of Age Black in White America. A absolvit Universitatea Stanford şi a studiat apoi la Institut d’Études Politique din Paris. Lucrările sale au apărut în Foreign Affairs şi New Republic, printre alte publicaţii, şi este un frecvent comentator la CNN, MSNBC şi la postul BBC în limba franceză. Este preşedintele Programului Albert G. Oliver din New York, datorită căruia studenţii străluciţi aparţinând minorităţilor sunt trimişi să studieze în şcoli particulare, şi mai îndeplineşte şi funcţia de guvernator al Overseas Press Club. Condoleezza Rice şi drumul ei către putere este prima sa biografie, prin care descoperim femeia din spatele imaginii publice. Investindu-şi priceperea de jurnalist şi multă muncă în acest proiect ambiţios, şeful corespondenţilor de la Newsweek, Marcus Mabry, deapănă fascinanta poveste a vieţii de până acum a Condoleezzei Rice: de la copilăria petrecută în Alabama şi Colorado – unde i-a plăcut să patineze şi să cânte la pian – până la descoperirea afacerilor externe sub îndrumarea tatălui Madeleinei Albright, Josef Korbel, şi rolul jucat în implicarea Americii în războiul din Irak. Ce anume a condus-o la deciziile importante ale căror efecte Statele unite şi lumea întreagă le trăiesc acum? Cum va fi ea judecată de către posteritate şi ce o aşteaptă după încheierea mandatului lui George W. Bush? Mabry încearcă să răspundă la aceste întrebări prin schiţarea unui portret profund nuanţat al unei femei hotărâte, pline de contradicţii, dar a cărei putere este vastă – şi încă se află într-un proces de evoluţie. Rice este o întruchipare a contradicţiei. Ca afro-americană care a crescut în Sud în perioada în care mişcarea pentru drepturi...

Larisa Turea – Cartea foametei

Moldova sovietică, 1946–1947: mama face turte din iarbă  şi pământ şi le împarte cu grijă între copii. Tatăl pleacă la oraş, în căutare de hrană, şi la întoarcere moare în pragul casei, epuizat de foame. Vecinului cineva i-a furat calul şi i l-a omorât ca să-l mănânce. Iar despre o femeie ce locuieşte câteva case mai încolo s-a auzit că şi-a ucis mezinul de câteva luni pentru a-şi hrăni ceilalţi copii. Între timp, detaşamentele de rechiziţionare îşi continuă cu sârg misiunea, ca nu cumva să fi scăpat vreun bob de grâu prin podul cuiva. S-a scris mult despre foametea din 1932–1933 din Ucraina, dar câtă lume ştie că a mai fost o foamete, la fel de cruntă, în Moldova — cauzată nu de secetă, cum se pretinde în documentele vremii, ci de zelul autorităţilor comuniste —, care a ucis peste 200 000 de oameni? Volumul de faţă vine să umple acest gol, cu mărturii cutremu-rătoare ale supravieţuitorilor, documente şi fotografii de arhivă. Deşi lectura este aproape insuportabilă, o dată ce ai deschis cartea n-o poţi lăsa din mână, pentru că totul pare scos dintr-un roman de groază inabil exagerat. Numai că e perfect...

Nistor Teodosiu – Poveste la Institutul de Matematică

„Destinul mi-a oferit şansa de a fi în preajma iluştrilor matematicieni. De-a lungul anilor, am încercat să scriu cu smerenie în jurnal câteva note ca «servus humilis».“...

Catherine Nay – O putere numită dorinţă. Biografia lui Nicolas Sarkozy

Cei care, de mai bine de treizeci de ani, urmăresc ascensiunea neobosită a lui Nicolas Sarkozy nu pot să nu se întrebe: de unde vine energia ieşită din comun a acestui atlet al politicii? Ce dorinţă de revanşă ascunde ambiţia sa? Încercând să răspundă la aceste întrebări, Catherine Nay, expertă în monştrii sacri ai politicii franceze, explorează în toate sensurile biografia oficială şi clandestină a acestui copil al anilor ’50, care, fapt rarisim într-o naţiune devotată elitelor, a început prin a lipi afişe, urcând una câte una treptele puterii: primar de Neuilly, deputat, ministru de finanţe, ministru de interne, preşedinte al Franţei. Analiza ascensiunii actualului preşedinte francez e făcută în maniera unui „bildungsro-man“. Niciuna dintre etapele formării sale nu este omisă: copilăria, adolescenţa, tinereţea şi maturitatea, reunite în jurul a două axe: politica şi familia. Dar şi iubirea, fiindcă Nicolas Sarkozy este dependent de afecţiunea unei femei, fapt subliniat în dese rânduri de autoare. Atenţia acordată detaliului şi anecdotele picante îi dau cărţii un aer de taifas. Însă în spatele tonului lejer, de multe ori elogios — Sarkozy fiind comparat chiar cu tânărul Bonaparte — se ascunde privirea ironistului, care constată cu luciditate cru-zimea jocurilor şi a aranjamentelor politice. Catherine Nay s-a născut în 1944. Jurnalistă de profesie, exercită actualmente funcţia de editorialist la postul de radio Europe 1, unde are o emisiune săptămânală de comentarii caustice asupra evenimentelor la zi, verbul ei necruţând pe nimeni. Cea mai recentă biografie semnată de Catherine Nay aduce în prim-plan un personaj controversat al scenei politice actuale: Nicolas Sarkozy. Fascinată de oamenii care deţin puterea, de destine şi culise politice, Catherine Nay a devenit celebră datorită cărţilor publicate despre preşedinţii francezi ai ultimelor decenii: Giscard d’Estaing, Mitterrand, Chirac. Order O putere numită dorinţă. Biografia lui Nicolas Sarkozy Preţ redus @ RON23,00 Qty: Adauga in cosul de...

Robert Draper – Fără umbră de îndoială. Preşedinţia lui George W. Bush

În această ambiţioasă lucrare, Robert Draper ne poartă prin Casa Albă locuită de Bush, descriind un amănunţit tablou al unui deceniu tumultuos şi al unei administraţii încercate. Fiecare pagină abundă în scene, anecdote şi dialoguri care îi vor surprinde şi pe cei care îl ştiu de multă vreme pe George W. Bush. Admiratorii preşedintelui american, ca şi tot mai numeroşii săi detractori, vor găsi multe lucruri interesante la acest om care a întors foaia în politică. Începem cu un prânz emblematic la Casa Albă, unde preşedintele, iritat, mestecând hot-dog, cedează cu greu curiozităţii reporterului, texan ca şi el, care înţelege foarte bine argoul extrem de des întâlnit în această administraţie. Ne întoarcem la alegerile preliminare din 2000, în care caracterul candidatului şi, mai mult, viitorul Partidului Republican s-au călit în bătălia fierbinte din Carolina de Sud cu senatorul John McCain. Continuăm apoi participând îndeaproape la dezordinea şi discursurile de după atacurile din 11 septembrie, apoi la firavele încercări de a furniza electricitate unui Bagdad cufundat în beznă, dar şi la momentele mai mult sau mai puţin importante ale realegerii din 2004, cu uimitoarea şi ineficienta încercare de a „cheltui capitalul electoral“ reformând sistemul de asigurări sociale, la inepta reacţie în faţa uraganului Katrina şi la tot mai controversatul război din Irak. Cu toate că temele pot părea familiare, detaliile şi povestea „din interior“ alcătuiesc un reportaj inedit chiar şi pentru cel mai avid consumator de media. În toiul acestei administraţii foarte reticente faţă de presă, Robert Draper a înfăptuit un mic miracol: a bătut la toate uşile potrivite, devenind primul autor care pune pe hârtie o istorie a mandatelor lui Bush. Făcând acest lucru, el ne permite să fim martori apropiaţi ai faptelor unui preşedinte hotărât să facă lucruri măreţe, un preşedinte care şi-a păstrat optimismul în faţa unei nepopularităţi uneori aspre şi care a făcut faţă situaţiei istorice...