„Sunt conştient că, în cursul exerciţiilor noastre acrobatice înregistrate, de întrebări şi răspunsuri, am jucat pe rând şi simultan (şi adesea în mod stângaci şi deranjant) rolul poliţaiului, al confesorului, al psihiatrului, al biografului, al istoriografului, al comisarului politic, al agentului secret, al scribului supus, al judecătorului de instrucţie, al martorului miresei, al naşului copiilor… Şi mă gândesc, la urma urmelor, că cele două-trei lucruri pe care le-am aflat de la ea valorează cât cele două-trei mii pe care ea ar fi vrut să le afle de la mine. Între Place Dauphine, casa din Autheuil şi la Colombe d’or, sunt mai ales conştient că am participat la o extraordinară aventură literară, la o vânătoare fantastică de comori a cărei pradă, la sfârşit, este această carte. (…)
Mai mult decât Istoria, ne interesează viaţa, cu cortegiul ei de bucurii şi necazuri, de spaime şi victorii, cu străfulgerările de nebunie şi de clarviziune, cu jocurile de umbre şi lumini trasând frontiere între provocări şi angajamente, pariuri şi riscuri. Ne interesează oamenii şi măştile care urmează sau intersectează cortegiul şi care se numesc, parcă din întâmplare, la fel ca aceia aflaţi pe prima pagină a ziarelor, Montand, Hruşciov, Tito, Marilyn, Malraux, Overney… Ce de lume am întâlnit în această călătorie!“ Maurice Pons
Leave a Reply