Mircea Goga – Golgota. Octavian Goga între apologeţi şi detractori

„Contradicţiile şi ponegririle fac din Octavian Goga o personalitate puternică, complexă, interesantă, incitantă, vie. Un om despre care se pot spune doar lucruri bune nu e interesant”, îmi spunea cineva deunăzi. Amintirile unui ins sunt extrem de preţioase. Viaţa însăşi nu e decât o sumă de amintiri. Ele reprezintă trecutul fiecăruia dintre noi, sunt relicve spirituale sacre. Cine s-ar despărţi de ele? Cine le-ar îngădui pângărirea? Octavian Goga, însă, face parte din tezaurul de amintiri al poporului român. Cel stropit cu lacrimi de sânge. Cine scuipă pe ele va culege furtună. În ţara lui „pâine bună rea” sau în „neagra străinătate” oricine vrea să te cunoască, ca să te admită drept semen sau nu, te întreabă de trecutul tău. Au cumva românii vreun trecut fără pătimirea al cărei întâi cântăreţ a fost Octavian Goga? Trecutul îşi are legile şi pârghiile lui, prin care controlează atât prezentul (despre care Eugen Ionescu spunea că trebuie clădit pe Eternitate), cât, mai ales, viitorul. Cine îl ignoră sau îl sfidează e condamnat a priori să plătească scump, căci trecutul e imuabil şi inflexibil. Pledoaria de faţă nu-şi găseşte altă motivare (Octavian Goga nu are nevoie de apărători, nevinovăţia lui la fiecare ism fiind mai mult decât evidentă) decât dorinţa de a nu le lăsa injustiţiarilor satisfacţia lui Qui tacet consentire videtur, în ciuda faptului că, suntem conştienţi, e doar o clamare în pustie…  Tatăl meu, Ioan Goga, îmi spusese cu limbă de moarte: „- Poţi pierde totul, ţi se poate lua totul, dar undeva, acolo, înăuntru, există acea scânteie de divinitate şi de românitate la care nimeni şi nimic în vecii vecilor nu va putea ajunge…”  A fost, de altfel, şi singura speranţă şi singura moştenire pe care ni le-a lăsat. La nivel naţional, întreţinerea acelei scântei de divinitate şi de românitate ne-o asigură însăşi întemeierea noastră spirituală pe opera gogiană. De acelaşi autor Veturia Goga. Privighetoarea lui...

Mark Twain – Autobiografie

Tânărul ziarist Samuel Clemens, impulsionat de celebritatea pe care o dobândise făcând haz pe seama politicienilor vremii, s-a gândit  să-şi aleagă un nume pe măsura faimei dobândite. Şi, aflând de moartea unui bătrân pilot de pe Mississippi, fost gazetar amator, care obişnuia să semneze cu pseudonimul Mark Twain, Clemens a considerat că pseudonimul a rămas vacant şi l-a însuşit. Mark Twain era o expresie curentă în limbajul navigatorilor de pe Mississippi, însemnând marchează doi stânjeni (mark = marchează şi twain = doi). Pilotul trimitea o echipă de mateloţi să măsoare adâncimea apei, iar rezultatele erau comunicate pilotului prin strigăte: Mark three! Mark twain! etc. Iar Mark Twain a marcat multe succese literare, făcând din pseudonimul moştenit de la anonimul pilot bătrân un nume cunoscut în întreaga lume. Scriitorul a fost, pe rând, copil zburdalnic, ucenic tipograf, pilot pe Mississippi sau căutător de argint, iar experienţele pe care le-a trăit şi oamenii pe care i-a întâlnit au fost rezervorul de inspiraţie pentru cărţile pe care le-a scris. De aceea, “Autobiografia” lui Mark Twain poate fi considerată o sinteză a întregii opere a marelui umorist american, autoironia şi hazul fiind elementele ce condimentează o poveste la fel de pasionantă ca oricare dintre romanele sale. De acelaşi autor Un yankeu la curtea regelui Arthur. (Colecţia...

Bookiseala susţine propunerea SAR de introducere a literaturii universale în şcoli

Constatând că tinerii au ajuns să-şi facă modele din persoanele publice de la noi, Societatea Academică din România (SAR) propune introducerea literaturii universale ca materie obligatorie în şcoli, a;a cum s-a făcut în Franţa prin anii ’90.  Argumente pentru studierea scriitorilor străini: 1. Pe lângă cultivarea limbii române cu ajutorul textelor literare, studiile ar trebui să conducă şi la înţelegerea nevoii de dezbatere de idei, la familiaritatea cu evoluţia gândirii şi a valorilor umanităţii, pentru a forma atitudini şi comportamente. Autorii recomandă studierea următoarelor cărţi: Cinghiz Aitmatov – O zi mai lungă decât veacul, Ştefan Heym – Relatare despre regele David, Alexandr Soljeniţîn şi Albert Camus – Ciuma, pentru că ar putea oferi soluţii şi sugestii pentru comunităţi care au avut experienţe similare.  2. Mulţi autori români au studiat în străinătate, de unde au preluat o serie de modele. Dar totuşi, xxistă mari autori occidentali, precum Dante, Shakespeare şi Cervantes care nu au avut influenţă asupra acestora şi merită studiaţi. 3. Aşa cum la fizică, matematică sau istorie se studiază operele marilor savanţi sau se înscriu faptele şi întâmplările într-un ccontext istoric, aşa şi cultura naţională trebuie să se  raporteze unor valori universale. 4. În condiţiile în care ne integrăm în Europa, iar milioane de români lucrează în străinătate, ar trebui să cunoaştem cultura ţărilor în care mergem. 5. În ţările învecinate se studiază literatura universală până la 34% (Cehia) 6. Fără o şcoală care să transmită valori într-un mod credibil, nici peste 10-20 de ani nu vom depăşi situaţia de care ne tot plângem.Există judeţe în care n-are nicio relevanţă pentru mulţi alegători faptul că se dovedeşte că sunt politicieni foarte corupţi sau că nu au nicio urmă de moralitate. Pentru mulţi alegători nu e nicio problemă să accepţi mita electorală. Alina Pascale, dfin grupul de lucru al SAR, a realizat un excelent studiu comparativ cu şase ţări...

TAZ: România în criză/Naţionaliştii zămislesc antisemitismul

Articol despre presupusa asasinare a lui Eminescu de către evrei, apărut la 16 iunie 2010 în ziarul berlinez Tageszeitung (TAZ), autor William Totok (traducere: Doru Braia) : Secretarul general al ultranaţionalistului partid PRM acuză evreii de a-l fi omorât pe poetul Mihai Eminescu. Cu o asemenea instigare, încearcă în vremuri de criză să capteze alegători. Misterioasa moarte a lui Mihai Eminescu Fluturatul drapelelor este încă cea mai inofensivă formă de manifestare a naţionaliştilor din România. Mihai Eminescu (1850-1889), poet naţional al romantismului târziu, a fost omorât de evrei. Teza este reprezentată de secretarul general al Partidului România Mare (PRM), Gheorghe Funar. Cu ocazia comemorării a 121 de ani de la moartea lui Eminescu, Funar a organizat în oraşul transilvănean Cluj o conferinţă de presă, pentru a-şi anunţa spectaculoasa sa interpretare conspiraţionistă. Eminescu, arăta fostul senator al Parlamentului românesc şi promotor al naţionalismului, ar fi fost victima unei crime cu premeditare a evreilor. Acesta ar fi fost internat într-un spital sub pretextul unei boli mintale, i s-ar fi pus un diagnostic eronat şi ar fi fost declarat sifilitic. Apoi, medicul evreu Francisc Isack i-ar fi provocat „românului absolut” Eminescu moartea lentă, prin injecţii cu mercur. Crima este descrisă ca un act de răzbunare al duşmanilor străini. Aceasta, crima, nu ar fi fost altceva decât o reacţie la poziţia critică a Poetului Naţional faţă de umilirea etnică şi economică a poporului român de către evrei. În „Philippika” sa, publicată în întregime de cotidianul peremist Tricolorul şi de gazeta radicalistă de scandal Napoca News, Funar a somat „poporul ales” să-şi recunoască fapta, după ce, vreme de 121 de ani, a încercat să-l discrediteze pe Eminescu ca xenofob şi antisemit. Eminescu reprezintă simbolul suprem al naţionaliştilor din România, iar Garda de Fier îl venera prin scrierile lor programatice din perioada interbelică ca pe un „Apostol”. Eminescu susţinuse că evreii i-ar fi contaminat pe...

Scriitorii spanioli au dat o lecţie la Târgul de carte

Un scriitor spaniol a renunţat la un meci de fotbal pentru a fi prezent la dezbateri Rosa Montero a fost de departe cea mai distinsă, şarmantă, sigură pe ce spune, scriitoarea spaniolă, prezentă la Bookfest.  „De când mă ştiu pe lumea asta, mă ştiu scriind poveşti. La cinci ani am scris despre o serie de şoareci vorbitori” , spune autoarea cunoscutelor cărţi Inima infernului, Ziua inocenţilor, Stăpân iubit şi mai ales Povestea regelui străveziu. A mărturisit celor prezenţi că ea scrie prima oară în minte. Dacă se aşează la o coadă la ghişeul unei bănci şi vede că intră o femeie cu un copilaş de mână, se gândeşte că aceasta poate fi un ucigaş care din lipsă de bani să atace cu vreun pistol de apă, doar din nevoia de a face rost de bani. Rosa Montero nu scrie doar poveşti, chiar le spune şi le spune excelent. Citeşte mai mult > Dacă Montero spune mai plastic că „nu ea alege romanele, ci personajele o aleg pe ea”, în cărţile barselonezei Najat El Hachmi, de origine marocană, “acestea cos, fac de mâncare, ciorovăiesc”, aşa cum explica traducătorul Călin Alexandru care, totodată, a recunoscut că s-a specializat în limba română după ce a tradus “Ultimul patriarh”: “aşa am învăţat că există şliţ şi la fuste.” La standul Curtea veche zau apărut la un moment dat doi rockeri, căzuţi parcă dintr-un film cu Jimmy Hendrix: Florin Galiş şi Ray Loriga. Greu să-ţi dai seama care este „starul rock al literaturii europene”, aşa cum l-a descris New York Times pe autorul “Prânzului dezgolit,” în varianta contemporană. El, de fapt, şi recunoaşte influenţa beat  a operei sale. “Prefer să fiu slăbănog, decât să fiu celebru” (Jack Kerouac) scrie în deschiderea cărţii sale Căzuţi din cer. Dacă la un stand vecin Radu Aldulescu, un român care scrie la fel de bine şi acoperă acelaşi...

Adelina Patrichi – India picantă. Pelerinaj la Mirodenii şi Temple

O epopee a condimentelor, spusă în ferme uitate de lume, la recepţii grandioase de hotel-palat, unde cunoaştem elita producătorilor de mirodenii şi pe acei oameni minunaţi şi mirodeniile lor arzătoare de la fermecătorul Spices Board, adică… Ministerul Mirodeniilor! • O incursiune în fabuloasa lume a templelor din Karnataka, într-un veritabil ghid ilustrat, cu detalii şi explicaţii despre arhitectură, sculptură, legende, zeităţi protectoare, dinastii de regi-poeţi; Conţinut: Autoarea pleacă din Calcutta pentru a explora de această dată Sudul Indiei. Cartea este structurată în două părţi: 1. Pelerinajul la Temple (Capitole dedicate templelor Bijapur, Badami, Pattadakal, Hampi, Belur, Halebidu, Sravanabelagola, Srirangapatnam, Thalakkadu, Somnathpur etc.) 2. Pelerinajul la Mirodenii, în Cochin, Myladumpara, Western Ghats si in rezervaţia...