Tânărul ziarist Samuel Clemens, impulsionat de celebritatea pe care o dobândise făcând haz pe seama politicienilor vremii, s-a gândit să-şi aleagă un nume pe măsura faimei dobândite. Şi, aflând de moartea unui bătrân pilot de pe Mississippi, fost gazetar amator, care obişnuia să semneze cu pseudonimul Mark Twain, Clemens a considerat că pseudonimul a rămas vacant şi l-a însuşit. Mark Twain era o expresie curentă în limbajul navigatorilor de pe Mississippi, însemnând marchează doi stânjeni (mark = marchează şi twain = doi). Pilotul trimitea o echipă de mateloţi să măsoare adâncimea apei, iar rezultatele erau comunicate pilotului prin strigăte: Mark three! Mark twain! etc. Iar Mark Twain a marcat multe succese literare, făcând din pseudonimul moştenit de la anonimul pilot bătrân un nume cunoscut în întreaga lume.
Scriitorul a fost, pe rând, copil zburdalnic, ucenic tipograf, pilot pe Mississippi sau căutător de argint, iar experienţele pe care le-a trăit şi oamenii pe care i-a întâlnit au fost rezervorul de inspiraţie pentru cărţile pe care le-a scris. De aceea, “Autobiografia” lui Mark Twain poate fi considerată o sinteză a întregii opere a marelui umorist american, autoironia şi hazul fiind elementele ce condimentează o poveste la fel de pasionantă ca oricare dintre romanele sale.
De acelaşi autor
Un yankeu la curtea regelui Arthur. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply