Starul rock al literaturii europene vine la BOOKfest

# Rawi Hage le va spune cititorilor român că meseria se fură, nu se învaţă Dacă amfitrionul Târgului de carte din iunie anul acesta, BOOKfest, este Spania, atunci e clar că are şi scriitori invitaţi. Printre aceştia remarcăm prezenţa celebrei Rosa Montero, cunoscută cititorilor noştri prin Inima infernului, Ziua inocenţilor, Stăpân iubit şi prin deja celebra Poveste a regelui străveziu (apărute la RAO),  a starului rock a literaturii europene, Ray Loriga (foto stânga), aşa cum l-a descris plastic New York Times, a lui  Lorenzo Silva. Ceilalţi autori,  Carme Riera,  Milagros Frías şi Paula Izquierdo, sunt mai puţin cunoscuţi la noi. Editura Corint, ieşind din canon, este singurul editor care aduce un nespaniol:  şi ne propune o întâlnire cu Rawi Hage (foto dreapta), americanul de origine libaneză, care i-a lămurit deja pe români prin Jocul lui de Niro. Acum aduce Gândacul spre deliciul cititotorilor săi fideli. Ceea ce este Radu Aldulescu pentru români, păstrând totuşi dimensiunile, Ray Loriga este pentru spanioli. Crescut şi lansat odată cu La Movida, grupare artistică madrilenă apărută la finele dictaturii lui Franco, grupare din care mai fac parte şi Alberto García-Alix şi Pedro Almodóvar, Loriga îşi recunoaşte influenţele şi afinităţile cu autori americani precum Jack Kerouac şi Charles Bukowski. Fidel unei filozofii de viaţă apropiate de aceea a autorilor beat, consideră că „pentru ca să fii scriitor nu trebuie să te duci la universitate, trebuie să citeşti şi să-ţi trăieşti viaţa“.Dacă Radu Aldulescu de abia supravieţuişte din opera sa, Ray Loriga este deja împlinit. Rawi Hage este un scriitor realizat, chiar după cartea de debut. A fugit dintr-o lume mediteraniană confuză, războinică şi arbitrară pentru a se realiza peste ocean ca artist al peliculei. A şi terminat două instituţii celebre. Deşi celebru, preferă să stea la taclale cu taximetriştii care sunt, conform aprecierilor sale, mari povestitori.”Când am fost tânăr, uram şcoala”, destăinuie autorul ajuns celebru...

Dinu Pillat – Aşteptând ceasul de apoi

„Confiscat de Securitate în 1959 şi devenit corp delict în procesul lotului Noica, romanul Aşteptând ceasul de apoi părea definitiv pierdut. După o jumătate de secol, în 2010, dactilograma a fost descoperită în Fondul Bibliotecii CNSAS din sediul Arhivelor de la Popeşti-Leordeni. «Speram să se schimbe regimul şi să-l pot publica», ar fi spus Dinu Pillat despre roman la interogatoriul din 24 februarie 1960. «M-am inspirat din psihoza mistică a mişcării legionare, nu l-am scris cu intenţie subversivă.» Mai mult, cititorii vor vedea că, prin atitudinea critică a autorului faţă de această mişcare, cartea pentru care a fost învinuit este dovada însăşi a nevinovăţiei sale. De ce «aşteptând ceasul de apoi»? Pentru că lumea prezentului este atât de coruptă, încât, înaintea Apocalipsei, când timpul căzut al Istoriei va ajunge la sfârşitul lui, trebuie făcut un ultim efort de redresare morală a acestei lumi. «Vestitorii», anunţând sfârşitul timpului, parusia ca revenire a Domnului, pregătesc totodată judecata finală prin supresiunea «timpului lui Mitică». Lucrul scandalos, «greşeala de neiertat», cum spune Cioran, nu este că ei «concep un viitor pentru o ţară ce nu avea nici unul», ci că imaginează mântuiri colective. Că amestecă istoria cu mistica şi judecata morală şi religioasă cu crima. Drumul către paradis nu poate trece prin infernul sângelui vărsat. Lumea de «aici» şi cea a Împărăţiei Cerului nu pot trăi decât în disjuncţie. Dacă vrem cu orice preţ să urcăm spre «ideologia» autorului, aş înţelege cartea lui Dinu Pillat ca «ceartă» a acestuia cu mişcarea celor care voiseră să amestece crima în problema mântuirii.“ (Gabriel LIICEANU) Order Aşteptând ceasul de apoi Preţ redus @ RON33,00 Qty: Adauga in cosul de...

Ioan Holban – Ion Creangă. Spaţiul memoriei

Din punctul de vedere al scriitorului, textul Amintirilor constituie punctul de întâlnire şi fuziune al celor două componente esenţiale ale personalităţii complexe care a fost Ion Creangă: Povestitorul şi Învăţătorul. Şi aceasta, pentru că autorul Amintirilor întreţin un dublu raport cu trecutul: pe de o parte, el povesteşte evenimentele întâmplate, iar pe de altă parte el înţelege, interpretează, comentează aceste evenimente. Sursa acestui cod cultural, înserat în textul Amintirilor, este cultura populară înscrisă în ceea ce Eminescu numea „cartea naturei”. Order Ion Creangă. Spaţiul memoriei Preţ @ RON9,81 Qty: Adauga in cosul de...

Ion Mihai Pacepa – Orizonturi roşii

În 1978, în plină glorie, cumulând câteva funcţii esenţiale – consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, general-locotenent, director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi secretar de stat în Ministerul de Interne -, Ion Mihai Pacepa a făcut un gest paradoxal, părăsind România. Apoi, publicând Orizonturi roşii, Pacepa a demascat natura criminală a partidului comunist şi a Securităţii, aducând prejudicii ireparabile regimului de la Bucureşti. Cartea sa a dat în vileag un sistem al crimei organizate la nivel de stat care funcţiona în virtutea unei autentice tradiţii leniniste. Dar aici nu este vorba de ideologia omniprezentă în materialele de propagandă, ci de faptul că Ceauşescu, ca şi Lenin odinioară, îşi finanţa proiectul politic personal din acţiuni profund ilegale: trafic de persoane şi de armament, spionaj industrial, extorcare de bani, acţiuni de influenţă, mită şi corupţie. Dacă în Rusia presovietică gangsterul însărcinat să facă bani pentru partid era Stalin, în România lui Ceauşescu, cei ieşiţi pur şi simplu la furat bani şi secrete de prin toată lumea erau miile de ofiţeri acoperiţi ai DIE. O asemenea depoziţie a deranjat afacerile colosale ale unei veritabile mafii. De aceea, aşa cum subliniază Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, „Securitatea şi moştenitorii săi nu i-au iertat vreodată lui I.M. Pacepa ceea ce ei consideră o...

Cană Mirel – Diagnostic

„Nici un om sănătos nu poate accepta starea de boală. Starea de panică atinge intensitate extremă. Imediat survine întrebarea obsesivă la care nimeni nu poate găsi vreun răspuns, cu atât mai puţin unul liniştitor: «De ce trebuie să mi se întâmple mie? Cu ce sunt eu vinovat?» Nu cred că această disperare poate fi depăşită de vreuna dintre trăirile negative, durerile ori dezamăgirile de care nu suntem oricum cruţaţi în viaţă.“ (Prof. dr. Ionel C. SINESCU) „Cine să se gândească la cancer? Ultimul care ar fi făcut-o eram eu. Mă aflam în deplină maturitate şi, de ceva vreme, luasem toate măsurile necesare unei vieţi echilibrate. Îmi făcusem bine lecţiile. Plin de energie, cu o configuraţie a corpului satisfăcând orice normă medicală, mă pregăteam să intru, senin şi demn, în vârsta a doua. Totuşi, cancer. Ruleta rusească se punea în mişcare. Şi acela care mânuia revolverul nu eram eu. Corpul a devenit un ceas pentru care nu mai existau baterii de schimb. Am decis să scriu această carte, în care să povestesc totul, cu speranţă, mai mult: rugându-mă să fie de ajutor.“ (Mirel CANĂ) Order Diagnostic Preţ @ RON17,00 Qty: Adauga in cosul de...

Nathan Raluca Sterian – Suflet tatuat

„Am pierdut totul în viaţă, în afara accentului”, spune adesea Raluca Sterian-Nathan. Accentul e românesc: autoarea s-a născut la Bucureşti, într-o familie de artişti şi intelectuali; în 1964 pleacă în Franţa, unde îl va întâlni pe Jean-Jacques Nathan, marea ei dragoste, nepotul celebrului editor de manuale şcolare. Dar mai devreme, în România, Raluca Sterian şi familia ei au cunoscut persecuţiile politice – deopotrivă naziste şi staliniste. În ciuda foametei, a fricii, a însingurării venite odată cu instaurarea regimului comunist, Ralucăi i-a placut întotdeauna să râdă, să joace teatru, să iubească. Se căsătoreşte pentru prima oară la şaisprezece ani. Are aventuri amoroase zbuciumate. Ca să poată intra la Institutul de Teatru, e obligată să-şi „purifice” originea burgheză: timp de un an, trebuie să lucreze într-o uzină şi să suporte numeroase îndoctrinări. E preţul cu care poate juca după aceea în Mutter Courage de Brecht la Teatrul Naţional din Iaşi; la acelaşi teatru, reuşeşte să scape de două tentative de otrăvire din partea rivalelor sale… Mai târziu, cunoaşte interogatoriile Securităţii, inclusiv tortura. Şi totuşi, povestea vieţii Ralucăi Sterian-Nathan nu e tristă. Pe lângă o intuiţie care o face uneori să vadă, pur şi simplu, viitorul, marile calităţi ale autoarei, intrinseci firii ei, sunt umorul şi optimismul. Umorul face haz de disperare, iar optimismul învinge un destin potrivnic. Amintirile Ralucăi Sterian-Nathan devin astfel o lecţie de speranţă. Nu poţi fi decât admirativ şi respectuos în faţa cuiva care a ieşit intact, în pofida vijeliilor şi furtunilor, dintr-o existenţă tumultuoasă, care atât în faţa triumfului, cât şi a dezastrului a ştiut să rămână ea însăşi (Rudyard Kipling e poetul ei preferat). Dacă prima parte a cărţii este adesea încrustată cu tristeţe şi disperare, partea a doua este relatarea unei izbăviri, a unei reuşite şi deznodământul unei minunate poveşti de dragoste. (Samuel PISAR) Suflet tatuat este o Alice în ţara minunilor şi a ororilor,...