Constantin Popovici – Mamă, te rog să nu plângi

„Am hotărât târziu să încep această poveste, după o noapte în care l-am visat din nou pe tata. Mult îmbatrânit, într-o celulă, aşa mi-a apărut în vis. Avea o barbă lungă, albă, nepieptanată, parcă nesfârşită. Mă privea deprimat. «Iartă-mă, fiule…», mi-a spus, îngrozitor de palid şi de speriat. Abia putea să vorbească. M-am apucat să scriu primele rânduri având în minte imaginea lui din vis. Era de nerecunoscut, ca atunci, la proces. Aş fi vrut să încep cu mult înainte, dar, de fiecare dată, simţeam că nu încerc altceva decât să transcriu un trecut şi astfel să-l îngrop. Or, timpul acela nu se lăsa uşor ucis, el trebuia să trăiască numai în mine, viu, perpetuu, intim, nu eliberat ca să se pulverizeze. Dar, visându-l repetat pe tata în carceră, am început sa gândesc altfel. Zilele acelea de ieri, de fapt de demult, îmi cereau dintr-o dată să le fac loc în afară. Perdeaua trebuia trasă. Poate că paginile pe care le scriu acum vor deveni o carte; daca nu, manuscrisul îl voi aşeza cu discreţie în biblioteca din casa părinţilor, ridicată în liniştea unui pamânt unde am fost adus pe lume şi căruia îi întorc peste timp recunoştinţa, lăsându-i ca amintire o frântură de viaţă, lui şi celor care, întâmplator, vor găsi caietul caligrafiat cu răbdare şi durere.“ (Constantin POPOVICI) Order Mamă, te rog să nu plângi Preţ @ RON19,00 Qty: Adauga in cosul de...

Péter Esterházy – La început eram încă un om normal. Dialog cyberspaţial

„Remarcabil romancier, tradus şi premiat de-a lungul şi de-a latul Europei, Péter Esterházy îşi aniversează, acum, cei 60 de ani cu un volum în premieră. La început eram încă un om normal – mărturia scrisă a unui fascinant schimb epistolar cyberspaţial între Esterházy şi scriitoarea Iolanda Malamen, intermediată de Anamaria Pop – este cea dintâi carte de dialoguri a scriitorului maghiar, iar ea apare, în mod excepţional, în România (cu care autorul Harmoniei cælestis are o la fel de excepţională relaţie de suflet). Cu umorul lui acid şi autoironia şfichiuitoare, Péter Esterházy vorbeşte despre puternica lui relaţie cu limba, despre ambigua condiţie de scriitor în comunism şi postcomunism, despre viaţă publică şi existenţă personală. Şi, cu maximă luciditate, despre literatură.“ De Péter Esterházy O femeie De Iolanda Malamen Antoniu şi...

Cornel Ungureanu – Şantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade

Povestea poate începe într-o bibliotecă de mic castel de provincie, unde un copil descoperă cărţi fascinante, cărţi de călătorii, reviste şi scrisori în limbi misterioase, enciclopedii ilustrate. Trecând prin lecturi devoratoare şi istorii din miticul KuK, cu poeţi, conţi şi ţigani care îşi aşteaptă călăuzitorul spre India originilor, Cornel Ungureanu construieşte o lume în care atingerea sacrului poate veni nu doar dinspre scrieri iniţiatice precum Cartea tibetană a morţilor, ci şi din imediata noastră apropiere, din fapte aparent banale şi eroi aparent mărunţi. De acelaşi autor Despre regi, saltimbanci şi...

Dalai Lama – Despre fericire, viaţă şi multe altele.Conversaţii cu Rajiv Mehrotra

Premiul Nobel pentru Pace, 1989 “pentru lupta de eliberare a Tibetului și eforturile pentru o rezolvare pașnică “ Realizate pe parcursul a douăzeci de ani, interviurile care alcătuiesc volumul Dalai Lama: Despre fericire, viaţă şi multe altele. Conversaţii cu Rajiv Mehrotra creează un profil extrem de interesant al acestui mare lider religios, al problemelor cu care se confruntă întreaga lume de azi, cât şi al abordării budiste a existenţei. Dalai Lama îi oferă cititorului răspunsuri de multe ori inedite la între-bări despre rolul religiei în lumea modernă, starea de iluminare perfectă, suferinţă, calea spiritualităţii, karma, reîncarnare, nirvana, conştiinţă, puterea meditaţiei şi a vizualizării, arta tibetană a antrenării minţii şi ştiinţa minţii. „Oricine vrea să obţină fericirea şi să evite suferinţa. Atunci când ne amintim că ceilalţi sunt în număr infinit, iar tu eşti doar unul singur, indiferent cât de superior eşti, ceilalţi devin mai valoroşi. Şi dacă ai o oarecare putere de judecată, vei descoperi că merită să te sacrifici pentru binele celorlalţi. O singură persoană nu trebuie să sacrifice un număr infinit de alte persoane pentru binele său...

Emil Cioran – Îndreptar pătimaş

„Fiece clipă se pierde pe vecie. Un în curând al nefiinţei te paşte la întretăierea respiraţiei cu lumea. Ce amâni, ai amânat pe totdeauna. Moartea e de faţă, iar tu nu poţi rămâne putinţă în ea – eliminare incurabilă a posibilului. De nu m-ar fi urmărit acel în curând fatal, nimic n-aş fi adăugat înregistrărilor simţurilor. Toate le-aş fi lăsat pe seama bătrâneţii. Cine nu-i pândit de chemările sfârşitului are timp nesfârşit. Şi de aceea nimic nu-ndeplineşte. Orice înfăptuire – şi-n primul rând înfăptuirea ta – derivă din obsesia statornică a morţii. Chemările ei creează voinţa, dau accente patimilor şi răscolesc instinctele. Frigurile acţiunii sunt ecoul ei în timp. De n-aş simţi că sunt deschis morţii oricând, că n-am acoperire şi întărituri din partea ei, nimic n-aş şti, nimic n-aş vrea să ştiu, nimic n-aş fi şi nimic n-aş vrea să fiu.“ (Emil CIORAN) De acelaşi autor Scrisori către cei...

Lily Teodoreanu – Minunea timpului trăit

Monica Pillat publică scrisorile trimise de ea vreme de 40 de ani (1957-1997) mătușii aflate departe, alături de cele adresate aceleiași Pia Pillat de Lily Teodoreanu (scriitoarea Ștefana Velisar) în anii 1967-1977. Biruința unei iubiri (2008), Sufletul nu cunoaște distanțele (2009) și acest volum formează o trilogie închinată Piei, spune Horia-Roman Patapievici în prefață. Primul lucru care frapează inteligența cititorului de azi, la parcurgerea acestor scrisori, este bunătatea oamenilor care le scriu. Frumusețea exprimărilor, la Lily Teodoreanu, nu este a retoricii, este a inimii. Ea nu edulcorează realitatea: ea se pune față de realitate într-o poziție din care realitatea vine spre ea cu bunătatea ei, nu cu răutatea la care te-ai aștepta. Dacă Lily avea vocea bunătății care decisese să nu răz-bune nimic, Monica Pillat are vocea bunătății care caută să-și salveze sufletul și inima nu pentru sine, ci de dragul lumii, care e atât de înmărmuritor de frumoasă. „Știi, Pia, viața mea nu a fost plină de evenimente spectaculoase, ci de fapte invizibile aparent, care mi-au revelat dureroasa frumusețe de a fi vie”, scrie Monica în 7 octombrie 1986. Asta avem aici. Dureroasa frumusețe a faptului de a fi viu. Minunea timpului trăit. Această carte de scrisori îndrăgostite. Aceste suflete amețitor de frumoase. Exercițiile lor de salvare. Salvarea lor. Noi însă, cei de aici, cititorii, noi cu ce merinde de drum plecăm în desagă? Ce viaticum luăm cu noi? Frumusețe, din plin. Bunătate, la fel. Deopotrivă bunătatea binecuvântată a frumuseții, ca și bunătatea binecuvântată de frumusețe; precum și frumusețea binecuvântată a bunătății și frumusețea binecuvântată de bunătate. Cine a spus că frumusețea nu mai poate salva lumea? (Horia-Roman...