Cum l-a umilit Herta Müller pe Liiceanu în public

Reportaj  de pe frontul de cuvinte Herta Müller, laureată a premiului Nobel pentru literatură pe anul 2009, a declarat luni seara, la Ateneul Român, la o lectură publică şi un dialog cu Gabriel Liiceanu, că nu şi-a dorit niciodată să devină scriitoare, ci a fost obligată să scrie pentru a înţelege ce se întâmplă cu viaţa sa. În aceeaşi seară de gală, scriitoarea germană de origine română i-a administrat lui Gabriel Liiceanu, probabil, cea mai usturătoare lecţie din viaţă. Poate că momentul de graţie va fi înregistrat în memoria colectivă ca începutul sfârşitului carierei unui intelectual ce se voia altceva decât este. Prin felul cum a încasat lovituri şi nu a ştiut să pareze demonstrează că inteligenţa sa nu e decât un element din registrul de propagandă. „Mie îm place mai mult să nu scriu” Ateneu, 27 septembrie 2010, ora 19.50 Gabriel Liiceanu îşi  scoate şcolăreşte notiţele. Tremurul din glas îi trădează emoţia. Pe scaunul ei, laureata Premiului Nobel pentru literatură are pumnii strânşi. Filosoful român propune o temă legată de patrie. Autoarea germană, cunoscută pentru obsesia ei legată de dezrădăcinare, ripostează, în arc: “Aş prefera cuvântul acasă. E cu mult mai mult şi puţin mai puţin”. Dar patria e limba, insistă amfitrionul de la Humanitas. “Sintagma a fost folosită prea des de emigranţii urmăriţi politic de naţional-socialişti”, precizează Herta Müller, întrebându-se, mai mult pentru sine: “Dacă limba-mi este duşmănoasă, la ce îmi foloseşte?” Tot ea îşi dă singură răspunsul, în aplauzele celor aproape o mie de participanţi: “’Patria este ceea ce nu poţi lăsa, dar nici nu poţi lua cu tine(…) Tâmpita asta de patrie vine cu tine. Nu scapi!” Gânditorul român incearcă să egaleze avansul, în partida de vorbe de pe ringul de la Ateneu: “Obsesiile dumneavoastră au fost şi ale altora.” Scriitoarea apreciază că aceia care afirmă că au fost ‘minoritari’ în timpul comunismului ar fi...

Herta Müller: “Mie îmi place mai mult să nu scriu”

Din nou, o critică dură la adresa netz-ului Securităţii La prima conferinţă de presă organizată la Bucureşti după câştigarea Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller, fiind invitată de Gabriel Liiceanu (foto) a deplâns din nou prezenţa în poziţii de comandă a foştilor securişti. “Dacă la ultima mea vizită, unui prieten care a venit la mine la hotel să mă invite la masă i s-au cerut actele pentru a completa un formular de vizită, ei sunt peste tot nu s-au dizolvat în aer”. Au posturi bune, se bucură de privilegii. Au căzut în picioare, cum s-ar zice. Ei îşi trăiesc a doua viaţă după dictatură”, a completat autoarea germană de origine română la conferinţa de presă care a avut loc la Intercontinental. Dacă e iar urmărită de ofiţerii unui serviciu care i-au fîăcut în tinereţe viaţa un calvar, s-a declarat nepăsătoare. “N-au decât să caute ce ochelari port, ce pantofi încalţ. Ei sunt un rău mai mare pentru România decât pentru mine“. Credeam, la fel ca toţi românii, a mai completat ea, că după căderea dictaturii “lucrurile se vor clarifica, dar ei continuă să facă un netz (o plasă) de interese, se cunosc între ei, se servesc reciproc. ” Fiind întrebată de unj ziarist român ce ar trebui să se întâmple în România ca să se întoarcă, a replicat ferm: “treaba acestei ţări nu e să mă simt eu bine, ci milioanele de români să se simtă bine în propria lor ţară.” „Oskar Patior era un om chinuit” Ziariştii germani nu au ratat tema la zi, impusă de Securitatea care nu doarme, nu moare, doar veghează: Oskar Pastior, colaborator. “S-au legat de un om zdrobit, proaspăt ieşit din lagăr. Pe timpul acela dacă nu scriai cum ţi se dictează, puteai să fii închis. Ce era să facă? Să se spânzure? Trebuie să ne uităm la toate circumstanţele raportărilor lui. Oricum,...

Aurora Liiceanu – Rendez-vous cu lumea

Aurora Liiceanu foloseşte din nou confesiunea drept pretext pentru a face psihologie. Când şi-a dat Rendez-vous cu lumea nu a urmărit să caute pacienţi, să vindece anumite suferinţe individuale, ci s-a axat pe o terapie literară pe un grup, compus din cititorii ei fideli. Confesorul, adică specialistul, se concentrează asupra unor teme predilecte în societatea românească: asupra relaţiilor dintre sexe, a diferenţelor culturale şi preconceptiilor, evocând personaje care au rămas în memoria autoarei prin naturaleţea, creativitatea şi inteligenţa socială deosebită. Nu sunt omise nici schimbările care se petrec sub ochii noştri în educaţia copiilor, aranjamentele relaţiilor de cuplu sau viaţa publică. Aurora Liiceanu este cel mai cunoscut şi mediatizat psiholog din România, doctor în psihologie, expert în antropologie şi psihologie socială. Iată un fragment din Rendez-vous cu lumea, din capitolul intitulat: „În situaţii disperate te ajută un Îngeraş”: „În presa comunistă se spuneau lucruri hidoase despre cei care participaseră la «Meditaţia Transcendentală». Se scriau în revista Pentru Patrie tot felul de grozăvenii despre cum se lupta împotriva duşmanilor poporului. Eu lucram deci la o bibliotecă. Aveam o ocupaţie cu un program fix, de opt ore, o viaţă cu rutină. Veneam acasă la ora cinci, ca orice funcţionar. Fiul meu habar n-avea ce fusese acest eveniment nenorocit şi nici nu doream să-i spun. Avea aproape opt ani. N-ar fi înţeles. Într-o zi, el mi-a telefonat la bibliotecă cu o voce gâfâită de panică, speriat cumplit, spunându-mi că a sunat cineva la uşă şi că el a întrebat cine este, dar nimeni n-a răspuns. Din nou, soneria a sunat şi el iar a întrebat şi iar nimeni n-a răspuns. I se păruse chiar că cineva a bătut în uşă. Dar nu era prea sigur. Apoi mi-a spus că cineva la şcoală i-a spus că prin Bucureşti circulă nişte oameni «transcendentali» – el nu ştia deloc de la mine acest termen –...

Eroul din ultima carte a Hertei Müller era informator al Securităţii

Nume conspirativ: Stein Otto Agenţia Germană de Presă (DPA) a difuzat recent o ştire legată de un studiu care apare în revista müncheneză „Spiegelungen“, semnat de Stefan Sienerth, şi în care se vorbeşte despre relaţiile cu Securitatea română a poetului Oskar Pastior, personajul din Leagănul respiraţiei, ultima carte a Hertei Müller, informează Radio Europa liberă.  Ştirea a fost preluată şi de alte publicaţii, după ce ediţia online a ziarului „Süddeutsche Zeitung“ a postat un articol legat de această chestiune, articol apărut vineri şi în ediţia tipărită a cotidianului. La sfârşitul acestei luni, Hertei Müller vine la Bucureşti pentru a lansa această carte. Editura Art publică Jaluzele deschise, jaluzele închise „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ a anunţat că pe tema aceasta va publica sâmbătă un amplu interviu cu scriitoarea Herta Müller şi un articol, semnat de Ernest Wichner, directorul Casei Literaturii din Berlin, care a citit la arhiva CNSAS din Bucureşti dosarul lui Pastior. Din ştirile publicate rezultă că, între anii 1961 şi 1968, viitorul laureat al Premiului Büchner, informează Europa liberă, care a decedat în anul 2006, a acceptat să devină un colaborator neoficial al Securităţii. Ernest Wichner confirmă acest fapt, precizînd însă că din notele cuprinse în dosar, scrise de Pastior, nu rezultă că ar fi denunţat pe cineva. Din dosar se desprinde că Pastior era cuprins de frică în momentul cînd a acceptat să colaboreze. Asta din cauza faptului că i s-a reproşat că a scris poezii ostile statului. El se temea de consecinţele penale pentru această faptă: „În întregul dosar nu există nicio notă despre o terţă persoană. Cele 214 pagini ale dosarului cuprind materiale ce-l incriminează pe el. Sunt, deci, materiale despre el, despre nevasta lui, procese verbale cu conţinutul unor convorbiri telefonice, [note semnate de alte persoane], scrisori reţinute şi traduse în limba română. O treime din dosar se ocupă de sora lui Oskar Pastior care...

Tvrtko Vujity – Călătorii în infern

Infernul continuă să existe într-o lume în care democraţia şi imaginea cosmetizată a unei prospere societăţi moderne conturează o realitate aproape idilică. Se ascunde sub masca deşertului Saharei, iese la iveală de sub munţii de gunoi din Pakistan şi de sub rănile sângerânde ale bolnavilor de lepră din Etiopia, se întrevede printre textele propagandistice din Coreea de Nord sau dincolo de ruinele contaminate de radiaţii ale...

Jean Mallinger – Pitagora şi Misteriile Antichităţii

Azi, ca şi în vechime, omul vrea să cunoască taina propriului său destin; se întreabî, ca şi predecesorii lui, care va fi soarta sufletului său după ce îşi va fi abandonat fragilul inveliş. Sau, împins de un altruism veritabil, el doreşte să descopere temeiurile şi condiţiile armoniei sociale şi fericirii universale, pe care speră să o sincronizeze într-o zi cu desaăvîrşită oranduire a lumilor. La Pitagora vom găsi răspunsuri la multe din aceste întrebări, pentru ca el este in acelaşi timp filosof şi geometru, legislator şi teoretician al Numerelor, psiholog şi astronom, fizician şi moralist. Dacă descoperirile matematice ale Maestrului din Samos sunt bine cunoscute şi dacă toată lumea a citit transcendentul mesaj etic pe care îl constituie Versurile de aur, rolul său in răspândirea Misteriilor Tradiţionale şi în revelarea lor a rămas, în mare parte, necunoscut. Acest lucru este lesne de înţeles: nu există domeniu in care cercetătorul să se lovească de mai multe neclarităţi, în care cercetarea sa se dovedească mai dificilă şi în care textele însele se pecetluiesc, prin voinţa autorului lor. Căci în materie de iniţiere totul este simbol, alegorie şi parabolă; învăţătura a fost transmisă cu fidelitate de la maestru la discipol şi „de la gură la ureche”. Valul iniţiaţilor a ferit cu grijă Misteriile de curiozităţile profanilor. Dar sămânţa Revelaţiei pitagoreice avea o asemenea bogăţie interioară, expansiunea ei a fost atât de însemnată în toată antichitatea, dinamismul său a fost atât de fervent încât, în ciuda reticenţelor istoricilor şi filosofilor care s-au reclamat de la ea, misiunea incomparabilă a Maestrului Iniţiator nu a putut rămâne in discreţia in care el o zidise. Pitagora rămâne marele propagator al Misteriilor pe pământ european; este prima verigă ce leagă continentul nostru de Colegiile sacerdotale ale Egiptului. El creează în această parte a lumii primul Institut al înţelepţilor si legislatorilor şi întemeiază la Crotona o şcoală ce...