Scriitorul albanez Fahri Balliu, prezent la Bucureşti

Scriitorul albanez Fahri Balliu va fi prezent marţi, 4 mai, ora 13.00, la Muzeul Palatului Parlamentului (intrarea dinspre parcul Izvor), pentru a-şi prezenta cărţile apărute în România, fiinnd invitat de Editura Vremea. Vor vorbi Oana Manolescu, deputat din partea minorităţii albaneze din România, Marius Dobrescu, traducătorul volumului Panteonul negru, Ioan Stanomir, preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Bogdan Cristian Iacob, secretar al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Silvia Colfescu, director editura Vremea, Tiberiu Spuiu, traducătorul volumului Sinistra doamnă, de Fahri Balliu, apărut la Editura Humanitas Jurnalist dinamic, combativ, Fahri Balliu a lucrat ca redactor-şef al agenţiei albaneze de ştiri ATSH; este fondatorul ziarului 55 din Tirana şi al editurii cu acelaşi nume. Ca diplomat, a ocupat posturi în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia pentru diasporă, şi a lucrat la Ambasada Albaniei din Skopje. Este director executiv al Institutului de cercetări politice „Alcide de Gasperi”, căreia i-a pus bazele în anul 2000 şi care îşi canalizează preocupările spre integrarea europeană a Albaniei. De Fahri Balliu Panteonul negru Sinistra...

Filip Florian cucereşte America cu „degetele mici”

Scriitorul Filip Florian va participa la festivalul internaţional de literatură PEN World Voices, la New York, în perioada 28 aprilie – 3 mai, potrivit Hotnews. Autorul va prezenta în cadrul unor lecturi publice şi mese rotunde atât primul său roman apărut în limba engleză în SUA, Degete mici/Little Fingers, publicat de Houghton Mifflin Harcourt în 2009, cât şi al doilea roman în curs de publicare la aceeaşi editură – Zilele regelui/The Days of the King, ambele în traducerea lui Alistair Ian Blyth. Centrul american PEN este una dintre cele mai vechi organizaţii internaţionale de literatură şi de drepturile omului. Fondat în 1921 ca urmare a problemelor etnice puse de primul război mondial, a fost condus pe rând de mari personalităţi precum Arthur Miller, Norman Mailer, Susan Sontag, Salman Rushdie. Organizaţia s-a luptat permanent contra cenzurii de orice fel din lume. de acelaşi autor: Zilele...

Recunoaşteţi eleva de liceu?

Inaugurată oficial la 22 aprilie la Literaturhaus din München,  expoziţia cu titlul: „Podoaba rece a vieţii” (Der kalte Schmuck des Lebens), dedicată laureatei Premiului Nobel pentru Literatură, este mai mult decât o simplă premieră, comentează Deutsche Welle. „Este tentativa, din capul locului foarte reuşită, ferită de riscul oricărei monumentalizări, de a vizualiza, de a face aproape palpabilă osmoza între viaţa trăită şi cuvântul scris, din care se nasc textele literare ale Hertei Müller”, comentează Rodica Binder. Herta Müller 1972, fotografie de bacalaureat. Artistul Ernest Wichner compune din fragmente de operă, fotografii din arhiva scriitoarei, a familiei şi prietenilor, a unor „rapoarte” conţinute în celebrul dosar „Cristina”, întocmit de Securitate sau a unor extrase din presă o dioramă în care se încadrează perfect scrierile Hertei Müller. Forţa privirii Dar, dacă după lectura textelor Hertei Müller, mai totdeauna se întîmplă să vedem lumea cu alţi ochi, după lectura caietului însoţitor al expoziţiei, a prefeţei scrise de Ernest Wichner, se produce o mişcare a privirii în sens invers. Documentele autobiografice, iconografia, fragmentele de text, asamblate şi expuse în cele peste 50 de pagini ale caietului, retrimit spre operă. În caietul program autoarea de Nobel exprimă distanţa dintre eul empiric şi cel literar, într-un posibil supra-ego, astfel: „Puntea ce duce de la copilul care păzea vacile în vale, pînă aici, în Primăria de la Stockholm, este ciudată. Îmi stau, ca de atîtea ori pînă acum, şi aici, alături.” Mărturisirea, citată în cuprinsul caietului, explică şi de ce scriitoarea, pe bună dreptate, îşi păzeşte cu străşnicie viaţa particulară de intruziunile indiscreţiei publice. Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift:  Herta Müller şi fostul ei soţ Richard Wagner, în martie 1987, la centrul de tranzit din Nürnberg. Imagine din arhiva Richard Wagner, Fotograf: Matthias Müller-Wieferig Perfecta potrivire a textelor extrase din scrierile Hertei Müller, a unor poeme-colaj, cu elementele iconografice, cu documentele epocii, scoate din...

John Kennedy l-a plagiat pe scriitorul libanez Khalil Gibran

În mentalul colectiv al umanităţii a rămas celebră afirmaţia preşedintele american John Kennedy: „nu întrebaţi ce poate ţara voastră să facă pentru voi, ci întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţara voastră”. Se ştie din istoria comunicării politice că liderii americani au avut întotdeauna obişnuinţa de a „fura” expresii memorabile. Kennedy îl plagiase pe scriitorul libanez Khalil Gibran, care folosise îndemnul respectiv pentru a mobiliza cât mai mulţi libanezi împotriva stăpânirii otomanilor. Înaintea lui Kennedy, preşedintele Abraham Lincoln a reprodus celebra expresie „un guvern al poporului, din popor şi pentru popor” din prefaţa unei Biblii de secol al XIV-lea, precizează ediţia online a României libere. Khalil Gibran (1883 – 1931) a fost un poet, filozof şi artist de geniu libanez, născut într-o familie creştină. În 1894 a emigrat, împreună cu mama sa, în America, la Boston, unde şi-a continuat educaţia într-o şcoală de emigranţi, unde a lecţii de desen şi pictură. Dn 1905 a început să publice în diferite reviste new-yorkeze pamflete şi scurte povestiri în limba arabă. În 1908 a plecat la Paris unde a studiat timp de doi ani artele plastice şi unde i-a cunoscut pe Rodin, Debussy, Maeterlinck.  Întors în America, Gibran a continuat să picteze, să scrie şi să publice într-un ritm susţinut. În 1902, împreună cu Mikha’il Na’ima şi alţi scriitori, a fondat la New-York societatea literară al-Rabita al-Qalamiyya (The Pen Society), care va juca un rol determinant în renaşterea literaturii arabe. Opera sa poetică a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, iar picturile şi desenele sale se află expuse în galerii celebre din lume. alte citate din opera lui Khalil Gibran: „Când inima îţi este un vulcan, cum crezi că ar putea să-ţi crească flori din palme?” „Cele mai puternice suflete s-au născut din suferinţe, cele mai puternice caractere sunt pline de cicatrici.” „Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu...

Andrei Pleşu ne explică ce este un forum

Andrei Pleşu nu e la prima persiflare a internetului. El a mai criticat nevoia românului de a se da mai inteligent. Citeşte aici. În ultimum număr din Dilema veche explică: „A interveni pe „forum“ a devenit, de cîţiva ani buni, un hobby la îndemînă. La sfîrşitul fiecărui articol publicat în presa curentă, o sumedenie de cititori (care, de regulă, nu-şi semnează mesajul cu numele lor adevărat) se pronunţă, fiecare cu inteligenţa şi gramatica lui, asupra articolului cu pricina. Nimic rău, în principiu. Am făcut însă experienţa de a citi, în mai multe rînduri, felurite reacţii la articolele mele. A rezultat o rapidă reflexie asupra acestui nou „gen“ literar şi mi se pare util să o împărtăşesc forumiştilor înşişi.” (Dilema veche, 15-21 aprilie...

O Bufniţă umblă cu jalba prin popor contra Hertei Müller

Alăturându-mă şi eu întrebării lui Mihai Iovănel, formulată în SFera review, publicaţie a lumii SF, „cine dracu mai e şi Ovidiu Bufniţă ăsta? ” – dacă  nici cei din lumea asimovilor şi a bogdan-ficecilor nu-l cunosc ce să zică marele public? Respectând regulile de aur ale colectivităţii, clar definite în Ferma animalelor (George Orwell), unde sunt înscrise cu litere uriaşe pe un hambar: „toate animalele sunt egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi în pat, nu-şi va ucide semenii” ar trebui să le dăm dreptul la liberă exprimare.  Dar când în final  porcii iau în stâpânire ferma, în virtutea dreptului unor animale „de-a fi mai egale decât altele”, atunci se trezeşte şi unul ca Ovidiu   Bufinţă petiţionar din neantul impozantelor scrieri ale unui Nimeni. Din respect pentru limba română, pe care Herta o consideră de-o varietate lingvistică fără egal, nu voi publica întreaga scrisoare, intitulată: Scrisoare Deschisă despre Poporul Român unei scriitoare care a primit Premiul Nobel în anul 2009 şi care contestă României dreptul natural de a fi o Naţiune Liberă în Lume. Poate dacă avea mai multă evlavie la topica limbii române, chiar şi vorbite în lumea SF, îi făceam hachiţa. Dar merită totuşi citită proba siluitorului limbii: „Un Scriitor Adevărat îşi asumă în totalitate Fiinţa Poporului său. Asta înseamnă că are puterea de a înţelege ceea ce este rău, întunecos, rătăcit dar să se şi bucure de frumosul, stenicul, înălţătorul care sălăsluieşte deopotrivă în Fiinţa Poporului său. Când îţi asumi în totalitate Fiinţa Poporului tău vei avea puterea să înţelegi fiinţa altor popoare şi să nu le refuzi dreptul natural de a fi libere în lume. Să refuzi dreptul natural al României de a fi parte a Europei pentru că, vremelnic, în zbaterea lui, Poporul Român îşi caută în chip tragic dar şi înălţător drumul către propria lui...