Pornind de la propria sa experienţă ca preot şi pastor, Papa Francisc ne dezvăluie temeiul învăţăturilor sale: îndurarea, mila, milostivirea. El intră într-un „dialog profund, simplu şi intim” cu noi prin intermediul lui Andrea Tornielli, jurnalist şi expert vaticanist. Rolul Bisericii nu este de a condamna, ci de a permite întâlnirea cu acea iubire viscerală care este milostivirea lui Dumnezeu. De aceea, ca preot, este necesar să ieşi. Să ieşi din biserici şi din parohii, să ieşi şi să cauţi oamenii acolo unde trăiesc, unde suferă, unde speră. „Milostivirea este întâiul atribut al lui Dumnezeu. Este numele lui Dumnezeu. Nu sunt situaţii din care să nu putem ieşi, nu suntem condamnaţi să ne afundăm în nisipuri mişcătoare.” Într-un discurs simplu şi direct, Papa Francisc se adresează oricărui bărbat şi oricărei femei de pe planetă, stabilind un dialog intim şi personal. În centru se află tema sa cea mai dragă – milostivirea –, care a fost dintotdeauna punctul cardinal al mărturiei sale şi acum al pontificatului său. Fiecare pagină vibrează de dorinţa de a ajunge la toate acele suflete – din Biserică şi din afara ei – care caută un sens vieţii, o cale a păcii şi a reconcilierii, un leac pentru rănile fizice şi spirituale. În primul rând, acea umanitate tulburată şi în suferinţă care cere să fie acceptată, nu respinsă: săracii şi marginalizaţii, deţinuţii şi prostituatele, dar şi cei confuzi şi cei îndepărtaţi de credinţă, homosexualii şi divorţaţii. În dialogul cu vaticanistul Andrea Tornielli, Francisc explică – plecând de la amintirile din tinereţe şi de la momentele emoţionante din experienţa sa clericală – raţiunea convocării unui An Sfânt extraordinar, pe care îl doreşte cu putere. Fără să nege problemele etice şi teologice, Francisc reafirmă că Biserica nu poate închide uşa nimănui; mai degrabă are sarcina de a face o breşă în conştiinţe pentru a da speranţă în ce priveşte asumarea...
