Ma Jian – Criptograful

În senzaţionalul său roman de debut, Mai Jia ne dezvăluie misterioasa lume a Unităţii 701, un serviciu de informaţii ultrasecrete, care se ocupă cu spargerea codurilor şi contraspionaj

Ciprian Vâlcan – Cioran, un aventurier nemişcat

Volumul Cioran, un aventurier nemişcat este rezultatul unui dialog complex și îndelungat, desfășurat pe parcursul mai multor ani de către scriitorul Ciprian Vălcan.

Sorin Turturică – Aviatoarele României. Din înaltul cerului, în beciurile Securității

O carte, o scriere atentă, aspru gândită, dar delicat scrisă: ca o povestire, ca o înşiruire cuminte, când s-a putut, blândă, când nu-nu!. Cornel Marandiuc

Mihail Sadoveanu – Baltagul

Baltagul este considerat ca fiind o monografie a satului prezentând aspecte ale firii omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești

Iluzia şi visul sunt la temelia sufletului nostru

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani- d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. Urmează gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1897, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz. Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată – Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, Șoimii – în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”. În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În acest an publică volumele Povestiri de seară (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broșura Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ ș.a. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simți mai apropiat spiritual de...