Baltagul este considerat ca fiind o monografie a satului prezentând aspecte ale firii omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă, și înmormântare. Datele din roman sunt un prilej pentru autor pentru a zugrăvi atmosfera epocii și tradițiile populare românești.
Acţiunea este plasată într-un sat din munţii Moldovei- Măgura Tarcăului. Romanul se deschide cu imaginea Vitoriei Lipan care îşi aminteşte o poveste pe care soţul ei, Nechifor, o spunea de multe ori “la cumetrii şi nunţi” şi care afirma că Dumnezeu muntenilor le-a dăruit inimă uşoară şi femei frumoase şi iubitoare, chiar dacă ei au o viaţă grea.
Vitoria e îngrijorată. Soţul ei, plecat la Dorna să cumpere oi, nu se mai întorsese. Neliniştită, femeia îşi cheamă fiul de la stână, roagă preotul să-I facă o slujbă pentru Nechifor, se duce la vrăjitoarea satului ca să-i ghicească. Pune rânduială în gospodărie şi se pregăteşte pentru drum. Îi face fiului său Gheorghiţă un baltag pe care i-l sfinţeşte părintele Daniil Milieş, iar pe fiica sa Minodora o duce la mănăstirea Văratic pentru a fi în siguranţă.
Plecând la drum, Vitoria e încredinţată că soţul ei a pierit. Convingerea ei izvorăşte din intuiţie şi e accentuată de semne rău prevestitoare.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply