Când fetele dansau în baluri
Sau pe faleză, le-ntâlneai,
Adolescentă, ca și ele,
În plin război, tu ajutai.
Menită-ai fost să fii regină!
– Regină, precum alta nu-i! –
Pe-o lume, ca să fii stăpână,
Nu-ntr-o grădină, flori să pui.
Dacă-ai fi fost pe tron – știu bine!
Dacă-un vrăjmaș ne-a atacat,
Soldatul ne-nfricat din tine,
Pe „baricadă”-ar fi urcat.
Însă după Eliberare,
Destinul s-a grăbit să vie:
Un Făt-Frumos, pe cal, călare,
Ți l-a dat soț, pentru vecie.
Acum, copiii vin pe lume:
„Un liliac ce-avea cinci foi”,
Căci ei sunt marea bucurie,
Cu toate că-aduc și griji noi.
Apoi, „întâlnești” România!
Noi, Țara, te-am îmbrățișat,
Căci Monarhie, voiam iară
Și pe Mihai, ca șef de Stat.
Dar n-a putut să fie bine,
Căci „ochi albaștri” unelteau
Chiar în Palat, pe lângă tine,
„Săpau o groapă” Ne-ngropau”!
Pe Neculai crescut de tine,
Mișeii ni l-au scos din țară!
Cu el, plecă nădejdea-n bine,
Dar l-aşteptăm să vină iară.
Lui Neculai, nepot iubit,
– Pe când trăiaţi încă-n exil –
De România, i-ai vorbit,
Deci ne-a iubit chiar de copil.
Că Neculai ne va fi rege,
– Chiar Nostradamus veste-a dat –
Şi Legea iarăşi, va fi Lege,
În România, ca Regat.
Discretă-ai fost în toată viaţa.
Şi tot discret, ne-ai „părăsit”,
Căci iar, învinsu-ne-a „paiaţa”
Şi trai incert, ne-a hărăzit.
Ai fost Regina-mi aşteptată!
– Păcat că nu a tuturor! –
Iar pentru clipa cea ratată,
Istoria-i judecător!
Leave a Reply