Renegat de Renaştere, căzut în uitarea Epocii Luminilor, Evul Mediu revine în conştiinţa publică şi în dezbaterile savante contemporane. Şi o face, eliberat de artificialul idealizării romantice, ca obiect al ştiinţei istorice pozitive ori ca topos istorico-geografic încărcat cu semnificaţie identitară. Într-adevăr, mai mult decât Antichitatea clasică, a cărei moştenire Occidentul o împarte cu Islamul sau cu spaţiul bizantin, medievalitatea latină e resimţită astăzi ca origine a modernităţii europene, ca locul în care Apusul se constituie şi ajunge pentru prima dată la conştiinta de sine. Iată de ce interesul pentru cele douăzeci şi una de întrebări despre suflet ale lui Toma d’Aquino este multiplu: teologic, filozofic sau istoric. Născute din dispute universitare, Întrebările disputate despre suflet definesc fizionomia sufletului şi facultăţile sale, raportul acestuia cu corpul, dar şi ierarhia existenţelor, cosmosul, îngerii sau pe Dumnezeu. În ele descoperim, aşadar, marile teme ale filosofiei medievale, cele care, la interferenţa influenţelor arabe, greceşti şi creştine, vor da naştere unuia dintre primele ale omului european.
Leave a Reply